Author Archives: Emanuel V. Drăgan

Mecanismul juridic din spatele achizițiilor de bunuri folosind criptomonede

PAGINA PRINCIPALĂ
SERVICII & ONORARII
CONTACT

Definiții

Monedă fiduciară = înscris emis și pus în circulație de o bancă de emisiune care nu are valoare materială proprie, ci numai una convențională și care îndeplinește funcția de mijloc de schimb.

Cu alte cuvinte, banii de hârtie așa cum îi știm noi.

Monedă electronică = valoarea monetară stocată electronic, inclusiv magnetic, reprezentând o creanță asupra emitentului, emisă la primirea fondurilor în scopul efectuării de operațiuni de plată și care este acceptată de o persoană, alta decât emitentul de monedă electronică (Legea nr. 127/2011).

Cu alte cuvinte, cifrele care apar într-un cont bancar și care sunt echivalentul banilor de hârtie pe care i-am depus la o bancă.

Monedă virtuală = o reprezentare digitală a valorii care nu este emisă sau garantată de o bancă centrală sau de o autoritate publică, nu este în mod obligatoriu legată de o monedă instituită legal și nu deține statutul legal de monedă sau de bani, dar este acceptată de persoane fizice sau juridice ca mijloc de schimb și poate fi transferată, stocată și tranzacționată electronic (Legea nr. 207/2021).

Cu alte cuvinte, dar nu limitativ, criptomonedele.

Ce este o criptomonedă?

O criptomonedă este o monedă virtuală (un activ digital) care joacă rolul unui mijloc de schimb, funcționează prin intermediul unui sistem informatic și nu depinde de o autoritate centrală, cum ar fi un guvern sau o bancă.

Unde sunt stocate criptomonedele?

Criptomonedele sunt stocate într-un portofel (care joacă rolul unui cont bancar, așa cum îl știm noi), de cele mai multe ori digital, cu acces la blockchain.

La ce putem folosi criptomonedele?

Potrivit definiției legale, criptomonedele sunt reprezentări digitale ale unei valori acceptate de persoane ca mijloc de schimb. Astfel, înțelegem că putem folosi criptomonedele pentru achiziționarea de bunuri și servicii.

Totuși, ținând cont că achizițiile de bunuri și servicii constituie acte juridice supuse legislației, în acest articol vom analiza mecanismul juridic din spatele tranzacțiilor realizate cu criptomonedă.

Starea de fapt

Să luăm următoarea stare de fapt:

A are un portofel digital în care deține 1 criptomonedă a cărei valoare echivalent-acceptată în RON este de 2000 RON.

B este o societate comercială care vinde un telefon mobil la prețul de 2000 RON.

A dorește să cumpere telefonul mobil folosind criptomoneda stocată în portofelul digital.

B dorește să încaseze prețul în RON.

Implicații juridice

Analizând starea de fapt expusă, constatăm faptul că între A și B se dorește încheierea unui contract de vânzare-cumpărare.

B are calitatea de vânzător iar A are calitatea de cumpărător.

Potrivit art. 1650 alin. (1) Cod civil: „Vânzarea este contractul prin care vânzătorul transmite sau, după caz, se obligă să transmită cumpărătorului proprietatea unui bun în schimbul unui preț pe care cumpărătorul se obligă să îl plătească.”.

Așadar, de esența contractului de vânzare este bunul și prețul. Vânzătorul transmite bunul, cumpărătorul plătește prețul.

Potrivit art. 1660 alin. (1) Cod civil: „Prețul constă într-o sumă de bani.”

Cu alte cuvinte, contravaloarea bunului pe care vânzătorul dorește să îl înstrăineze trebuie exprimată într-o sumă de bani pentru a fi în prezența unui preț în sensul contractului de vânzare cumpărare.

Așa cum observam, prin bani se înțeleg: moneda fiduciară și moneda electronică.

Moneda virtuală nu este recunoscută, în România, sub titulatura de bani.

Așadar, în cazul unui contract de vânzare a unui bun, prețul nu poate fi exprimat într-o monedă virtuală (criptomonedă), ci numai în bani (RON, EUR, USD, etc.)

Totuși, care este mecanismul juridic pe care A și B îl pot folosi pentru a încheia în mod valabil un contract de vânzare?

Mecanismul juridic din spatele achizițiilor de bunuri folosind criptomonedă

Stabilirea prețului

În primul rând, prețul bunului care face obiectul contractului de vânzare cumpărare trebuie stabilit în bani. În cazul nostru, în contractul încheiat între A și B prețul contractului va trebui menționat ca fiind 2000 RON.

Plata prețului 

Potrivit art. 1469 Cod civil: „Plata constă în remiterea unei sume de bani sau, după caz, în executarea oricărei alte prestații care constituie obiectul însuși al obligației.”.

Cu alte cuvinte, prețul stabilit în bani de către părți se poate plăti prin executarea oricărei alte obligații pe care părțile o evaluează de comun acord la cuantumul prețului.

De asemenea, conform art. 1492 Cod civil: „Debitorul nu se poate libera executând o altă prestație decât cea datorată, chiar dacă valoarea prestației oferite ar fi egală sau mai mare, decât dacă creditorul consimte la aceasta. În acest din urmă caz, obligația se stinge atunci când noua prestație este efectuată.”

Astfel, în cazul nostru, A se poate libera de plata prețului de 2000 RON către B prin darea în plată a criptomonedei deținută în portofelul virtual dacă B acceptă această prestație.

Constatând că valoarea criptomonedei este de 2000 RON la momentul plății, adică exact valoarea prețului contractului, B va primi această prestație în locul plății prețului în bani ca o dare în plată din partea lui A.

Cum încasează B prețul în RON?

B va apela la un intermediar care prestează serviciul de schimb între moneda virtuală și cea fiduciară (acești intermediari trebuie să se înregistreze la MFP). Va încheia cu acesta un contract de comision în temeiul căruia, potrivit art. 1475 Cod civil („Plata trebuie făcută creditorului, reprezentantului său, legal sau convențional, persoanei indicate de acesta (…)”), intermediarul va încasa prețul contractului din portofelul lui A în criptomonedă, va opera un schimb de genul schimbului valutar și va remite lui B echivalentul criptomonedei în RON (sau în moneda în care s-a stabilit prețul), în schimbul unui comision pe care i-l va factura lui B în raport de fiecare operațiune de transformare.

***

Mecanismul juridic expus asigură următoarele:

  • Respectarea condițiilor legale pentru încheierea unui contract de vânzare – prețul este exprimat în bani.
  • Achiziționarea de bunuri folosind criptomonedă prin mecanismul dării în plată cu acordul vânzătorului.
  • Vânzătorul încasează banii în RON, astfel că nu va avea bătăi de cap din punct de vedere contabil.

***

Menționez faptul că în situația în care se dorește exprimarea prețului în criptomonedă, părțile au la îndemână încheierea unui contract de schimb de active, iar nu încheierea unui contract de vânzare. Astfel, copermutanții vor schimba cele două active pe care le dețin (telefonul, respectiv criptomoneda).

***

Până când legislația din România nu va cuprinde prevederi legate de tranzacțiile folosind monedă virtuală și până când aceste monede nu vor putea fi utilizate pentru exprimarea prețului, în cazul tranzacțiilor care implică astfel de monede vor trebui utilizate procedee juridice complexe, pentru asigurarea legalității raporturilor juridice, după modelul celor expuse în acest articol.

Mă numesc Emanuel V. Drăgan și sunt licențiat în Drept la UMFST ”George Emil Palade” din Târgu Mureș. Am absolvit un master profesional în Instituții judiciare și profesii liberale și, în prezent, sunt avocat colaborator una dintre cele mai de prestigiu Societăți Civile Profesionale de Avocați – Dobre, Damian & Asociații, în cadrul Baroului Mureș. În timpul liber, scriu articole juridice, tutoriale și despre alte situații interesante din viața de zi cu zi. Mă găsești și pe Linkedin sau mă poți contacta aici.

Deținere de droguri de risc. Scoatere din țară de droguri de risc. Renunțare la urmărirea penală. Clasare.

PAGINA PRINCIPALĂ
SERVICII & ONORARII
CONTACT

Redăm mai jos, în parte, o ordonanță de renunțare la urmărirea penală și de clasare într-o speță de drept penal privind următoarele infracțiuni:

  • deținere de droguri de risc, pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000;
  • tentativă la scoaterea din țară de droguri de risc, fără drept, prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Deținere de droguri de risc, pentru consum propriu, fără drept

(1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Scoaterea din țară de droguri de risc, fără drept

(1) Introducerea sau scoaterea din țară, precum și importul ori exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

Conținutul ordonanței de renunțare la urmărirea penală și clasare

Prin ordonanța din data de .. s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la săvârșirea infracțiunilor de scoaterea din țară de droguri de risc, fără drept, în forma tentativei, prevăzută de art. 32 alin. (1) Cod penal, raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și deținere de droguri de risc, pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

La data de …, suspectul a încercat să scoată din țară, fără drept, droguri de risc, cantitatea de 0.0493 grame Cannabis, ce face parte din Tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, cu completările și modificările ulterioare, pe care o deținea pentru consum propriu, fără drept, prin punctul de trecere al frontierei Aeroportul … cu cursa … . Cu ocazia controlului bagajelor, în rucsacul suspectului a fost găsit un dispozitiv metalic de mărunțire a semințelor (grinder) care conține urme de praf de culoare verde-oliv și miros înțepător și un plic transparent care conține substanțe vegetale de culoare verde oliv și miros înțepător.

Din raportul de constatare din …, emis de Laboratorul de Analiză … a rezultat că:

  • proba 1 – un dispozitiv pentru mărunțit (grinder) metalic, de culoare argintie, compus din 4 piese, în care se observă urme materiale în care s-a pus în evidență Tetrahidrocannabinol (THC)
  • proba 2 – fragmente vegetale (inflorescențe) mărunțite de culoare verde-oliv, introduse într-o punguță din material plastic transparent cu ziplock a fost constituită din 0.0493 grame Cannabis.

Probele 1 și 2 conțin Tetrahidrocannabinol (THC), subsanță psihotropă, biosintetizată de planta Cannabis.

Cannabis face parte din Tabelul-Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, cu completările și modificările ulterioare.

Raportat la comiterea infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

Din mijloacele de probă administrate în cauză rezultă fără urmă de dubiu desfășurarea acestei activități infracționale. (…) Din analiza actelor de urmărire penală efectuate apreciem însă că în prezenta cauză devin aplicabile prevederile art. 318 Cod procedură penală, având în vedere faptul că pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă și luând în considerare împrejurările concrete și modalitatea de comitere a faptei, ajungându-se la concluzia potrivit căreia nu există un interes public în urmărirea acesteia.

În concret, raportat la natura și cantitatea drogurilor identificată ca fiind deținută de către suspect, respectiv droguri de risc, și anume 0.0493 grame Cannabis, pentru consumul său propriu și la persoana suspectului, care nu are antecedente penale și a fost de acord cu prestarea unei munci în folosul comunității; având totodată în vedere faptul că suspectul nu este cunoscut ca având preocupări pe linia traficului de droguri, are studii medii, este integrat în societate și are o sursă licită de venit, se poate conchide în sensul că nu există un interes public în continuarea urmăririi penale (…). Apreciem că se impune însă luarea față de suspectul … a unei obligații dintre cele prevăzute de art. 318 alin. (6) Cod procedură penală, respectiv obligarea acestuia să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 30 de zile la Primăria … .

(…) În plus, se observă faptul că suspectul are o sursă licită de venit și este integrat în societate, context în care considerăm oportună dispunerea unei soluții de renunțare la urmărirea penală cu impunerea obligației de a presta muncă în folosul comunității, scopul procesului penal fiind atins în această manieră.

Raportat la comiterea infracțiunii de tentativă la scoaterea din țară de droguri de risc, fără drept, prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

(…) Din probele administrate în cauză nu s-a putut stabili, dincolo de orice dubiu rezonabil că suspectul … intenționa să scoată din țară, cu destinația …, cantitatea de 0.0493 grame Cannabis ce a fost identificată în interiorul măcinătorului, fiind credibilă versiunea acestuia, respectiv că a pus măcinătorul în ghiozdanul pe care l-a avut asupra sa în momentul depistării, la un moment anterior și a uitat de prezența acestuia. Astfel, nu sunt întrunite condițiile de tipicitate ale infracțiunii de scoaterea din țară de droguri de risc sub aspectul formei de vinovăție, suspectul acționând din culpă (nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să îl prevadă, dacă dădea dovadă de diligență), nu cu intenție, motiv pentru care urmează a se dispune clasarea cauzei în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza II Cod procedură penală. (…)

Mă numesc Emanuel V. Drăgan și sunt licențiat în Drept la UMFST ”George Emil Palade” din Târgu Mureș. Am absolvit un master profesional în Instituții judiciare și profesii liberale și, în prezent, sunt avocat colaborator la Dobre, Damian & Asociații – SCA în cadrul Baroului Mureș. În timpul liber, scriu articole juridice, tutoriale și despre alte situații interesante din viața de zi cu zi. Mă găsești și pe Linkedin sau mă poți contacta aici.

Proiect lege e-sports în România. Demers sortit eșecului. Analiză critică. Pl.-x nr. 638/2022.

PAGINA PRINCIPALĂ
SERVICII & ONORARII
CONTACT

Între 7 iulie și 17 iulie 2021 România a găzduit una dintre cele mai importante competiții organizate la nivel internațional: Campionatul Mondial de Dota 2 (The International 2021 – Dota 2).

În cadrul acestui concurs desfășurat pe Arena Națională au participat 18 dintre cele mai importante echipe din lume, care au concurat pentru o miză de 40 milioane de dolari.

Pe lângă faptul că acest eveniment a generat încasări semnificative statului român, ținând cont de toată activitatea de organizare, închiriere dar și prezența fizică a jucătorilor celor 18 echipe alături de antrenorii lor și reprezentanții grupului Valve, în perioada proximă finalizării competiției s-a discutat tot mai mult în spațiul public despre reglementarea sporturilor electronice în țara noastră.

Astfel, s-a arătat că există peste 8000 de jucători amatori și profesioniști și peste 50 de cluburi de sporturi electronice iar veniturile obținute din această activitate depășesc cadrul neglijabilului.

Probabil ținând cont de aceste împrejurări cu puternic impact în spațiul public, în luna iunie a anului 2022, organizația de tineret al unui partid politic anunța depunerea unui proiect de modificare a Legii nr. 69/2000 a educației fizice și sportului la registratura Parlamentului.

Proiectul vizează modificarea art. 1 alin. (3) din Legea nr. 69/2000, alături de introducerea unui alin. (4) și completarea literelor g), h), i), j), k) și l) din Anexa la lege.

Așadar, se propune definirea sportului electronic după cum urmează:

Prin sport se înțelege și sportul electronic, respectiv activitatea desfășurată în cadrul unui mediu virtual, prin utilizarea unui calculator sau al unui dispozitiv electronic, într-o formă organizată și competitivă, printr-o participare individuală sau în echipă și care să conducă la obținerea de rezultate în competiții de orice nivel.

De asemenea, se definesc și următoarele concepte:

  1. Sporturi electronice – totalitatea activităților desfășurate în cadrul unui mediu virtual prin utilizarea unui calculator sau al unui dispozitiv, într-o formă organizată și competitivă, printr-o participare individuală sau în echipă și care să conducă la obținerea de rezultate în competiții de orice nivel
  2. Jucător de sporturi electronice (e-player) – orice persoană fizică, cu vârsta de peste 14 ani, care își folosește abilitățile intelectuale în cadrul unui mediu virtual, într-o formă organizată și competitivă și este legitimat în registrul jucătorilor de sporturi electronice din România
  3. Organizație de sporturi electronice (e-club) – orice persoană juridică care îndeplinește condițiile de funcționare și în cadrul căruia se practică unul sau mai multe sporturi electronice.
  4. Competiție de sporturi electronice (e-competition) – reprezintă un eveniment organizat și competitiv, public sau privat, în cadrul unui mediu virtual și în cadrul căruia participă jucătorii de sporturi electronice.
  5. Arenă de sporturi electronice (e-sports arena) – ansamblu sau unitate imobiliară amenajată pentru desfășurarea competițiilor de sporturi electronice
  6. Asociație pentru organizarea sporturilor electronice (e-sport association) – reprezintă o organizație non-profit înființată potrivit O.G. nr. 26/2000 cu scopul de a organiza activitatea sporturilor electronice și a competițiilor sportive.

Pe deasupra, se recomandă alocarea unui cod CAEN special pentru persoanele juridice care urmează să desfășoare activitate în domeniul sporturilor electronice, pentru simplificarea procedurilor de autorizare pentru desfășurarea activităților specifice.

Deși inițiativa legislativă privește un domeniu aflat în expansiune pe teritoriul României, lipsurile propunerii legislative pot fi observate la o simplă analiză critică.

Definirea mediului virtual

Se face vorbire despre noțiunea de mediu virtual, fără însă a se defini acest concept în ceea ce privește sportul electronic.

Consider că într-un domeniu nereglementat nu se poate apela la definiții existente în alte acte normative în vigoare, având în vedere că mediul virtual în sensul sporturilor electronice vizează un cadru diferit de cel în care, spre exemplu, s-au desfășurat activitățile educaționale în timpul stării de urgență.

Prin mediu virtual în sensul educației s-ar putea înțelege un sistem de furnizare a materialelor educaționale prin mijloace web dar și un sistem de intermediere între profesori și elevi.

Observăm că această noțiune nu se poate aplica sportului electronic întrucât nu este compatibilă cu acesta. Imprevizibilitatea noțiunii de mediu virtual apare ca fiind o lacună a propunerii legislative.

În sensul sporturilor electronice, prin mediu virtual s-ar putea înțelege un sistem informatic on-line sau local care permite interconectarea concurenților fie prin intermediul unei platforme intermediare fie prin intermediul unui joc electronic care permite intermedierea.

Totuși, nici această definiție nu ar fi completă, având în vedere diversitatea jocurilor existente și posibilitățile de interconectare puse la dispoziție de fiecare dezvoltator. În plus, această noțiune nu acoperă conceptul de spectator mode, indispensabil observării și comentării competiției electronice.

Jucător de sporturi electronice

Pe lângă aptitudinile intelectuale avute în vedere de inițiatori, apreciez că ar trebui luate în considerare și aptitudinile fizice, ținând cont de faptul că unele jocuri antrenează nu numai inteligența, ci și instinctele fizice, agerimea fiind indispensabilă obținerii rezultatelor despre care se face vorbire.

De asemenea, sporturile electronice nu ar implica numai persoane fizice, ci și persoane juridice (echipele) cărora nu li s-a stabilit o definiție ori un cadru de organizare și funcționare.

Organizație de sporturi electronice

Deși definiția pare cuprinzătoare, apreciez că s-a omis includerea posibilității acestei organizații de a organiza ea însăși, în mediul virtual, competiții între participanți.

***

În lipsa reglementării cadrului de funcționare a sporturilor electronice, și în absența:

  • cadrului de funcționare al unei Federații de e-sports – a se vedea în acest sens art. 14 din Legea nr. 69/2000
  • unor norme de dreptul muncii previzibile pentru domeniul de activitate al jucătorilor de sporturi electronice
  • stabilirii drepturilor și obligațiilor persoanelor implicate în sporturile electronice

inițiativa legislativă apare ca fiind lipsită de fundație și este puțin probabil că va fi adoptată sub forma unei legi.         

Înainte de definirea conceptelor, sau cel târziu concomitent, se impunea oferirea întregului cadru de desfășurare a activităților de e-sports, prin includerea aici a tuturor normelor de dreptul muncii, drepturi, obligații, cadru organizatoric, vechime în muncă, includerea în clasificarea ocupațiilor din România, etc.

Așadar, textul propus apare ca fiind incompatibil cu legislația din România, imprevizibil, incoerent și neclar, intrând în conflict cu dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea unor acte normative.

Urmărirea procesului legislativ – Avize

Avizul Consiliului Economic și Social

Consiliul Economic și Social a dispus avizarea nefavorabilă a propunerii legislative. Motivarea aproape inexistentă și neclară este următoarea:

Nu se poate încadra ca fiind un sport sportul electronic (…) pentru că nu implică o activitate fizică menită să amelioreze condiția fizică și confortul spiritual sau să stabilească relații sociale civilizate.

Această motivare are în vedere dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 69/2000 care definesc educația fizică și sportul ca fiind „toate formele de activitate fizică menite, printr-o participare organizată sau independentă, să exprime sau să amelioreze condiția fizică și confortul spiritual, să stabilească relații sociale civilizate și să conducă la obținerea de rezultate în competiții de orice nivel.”.

Totuși, deși era oportun ca modificarea legislativă să vizeze și dispozițiile art. 1 alin. (2), consider că acestea din urmă sunt neîntemeiate și parțial desuete pentru cel puțin următoarele motive:

  • Alin. (3) propus vizează adăugarea la definiția prevăzută de alin. (2) prin extinderea conceptului de sport (procedeu folosit adesea în legislația națională cu scopul de a extrapola o noțiune și de a-i da eficiență în alte anumite situații determinate)
  • Deși sportul electronic nu implică o activitate fizică, similitudinile sale cu sporturile care implică o astfel de activitate nu pot fi negate. Spre exemplu, în anul 2012 Autoritatea Națională pentru Tineret a dispus recunoașterea poker-ului ca fiind sport de masă. Nu există nicio diferență de esență între implicațiile intelectuale pe care le poartă sportul electronic și cele pe care le poartă poker-ul.
  • Ameliorarea condiției fizice și a confortului spiritual vizează o înțelegere rigidă a conceptului de sport ca fiind în exclusivitate o practică ce vizează activitate fizică generatoare de efort.
  • Relațiile sociale civilizate nu depind de recunoașterea sporturilor electronice și nici de existența oricărui alt sport, ci de calitatea morală a oamenilor care le practică sau care la urmăresc.

Avizul Consiliului Legislativ

Consiliul Legislativ a dispus avizarea negativă a propunerii legislative, pentru următoarele motive:

  • Existența unei contradicții între noțiunea de sport definită de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 69/2000 și propunerea de modificare a alin. (3) din același articol.
  • Inexistența cadrului legislativ referitor la protejarea drepturilor persoanelor implicate în industria e-sports, protejarea muncii lor și organizare desfășurării activității în condiții legale. Se arată că propunerea vizează doar definirea unor concepte, dar nu și modalitatea de funcționare a acestora.

Punctul de vedere al Guvernului – aviz favorabil

Avizul Comisiei pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale

Comisia pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale a dispus avizarea negativă a propunerii legislative fără vreo motivare.

Comisia pentru egalitatea de șanse pentru femei și bărbați – aviz favorabil

Concluzii

La data de 10.10.2022 Senatul a dispus respingerea propunerii legislative, pentru această procedură cameră decizională fiind Camera Deputaților.

În prezent, se așteaptă avizul din partea a 5 comisii parlamentare, urmând ca ulterior propunerea să intre în dezbatere parlamentară și să fie votată.

Deși șansele ca acest proiect să devină o lege sunt aproape inexistente, cred totuși că potențialii inițiatori viitori pot să extragă din această procedură legislativă cel puțin următoarele coordonate:

  1. Este necesară armonizarea modificărilor legislative propus cu toate celelalte instituții de drept și norme legislative în vigoare, pentru asigurarea previzibilității, clarității și coerenței normelor juridice. În acest sens, se recomandă propunerea modificării tuturor normelor juridice care ar putea să fie incidente în sfera sporturilor electronice, fapt necesar în special pentru protejarea tuturor celor care se vor implica în această activitate.
  2. Definirea conceptelor nu poate fi generică și nici lăsată la aprecierea publicului. Noțiunile trebuie explicate în detaliu, având în vedere noutatea jocurilor electronice pe arena legislativă a țării noastre.

Mă numesc Emanuel V. Drăgan și sunt licențiat în Drept la UMFST ”George Emil Palade” din Târgu Mureș. Am absolvit un master profesional în Instituții judiciare și profesii liberale și, în prezent, sunt avocat colaborator la Dobre, Damian & Asociații – SCA în cadrul Baroului Mureș. În timpul liber, scriu articole juridice, tutoriale și despre alte situații interesante din viața de zi cu zi. Mă găsești și pe Linkedin sau mă poți contacta aici.

Cum se desfășoară un proces civil în România? – pe înțelesul tuturor

PAGINA PRINCIPALĂ
SERVICII & ONORARII
CONTACT

În general, atunci când oamenii aud de procese civile se sperie și se gândesc la poliție și alte autorități care, în realitate, nu sunt implicate în procedură.

Prin acest articol îmi propun să explic, pe scurt desigur, modalitatea în care se desfășoară un proces civil în România.

Instanțele judecătorești și căile de atac

Pentru început, trebuie să știm că există mai multe instanțe judecătorești:

  • Judecătorii;
  • Tribunale;
  • Curți de Apel;
  • Înalta Curte de Casație și Justiție.

În funcție de specificul fiecărui proces, acesta poate începe la Judecătorie la Tribunal sau la Curtea de Apel. În materia dreptului civil procesele nu pot începe niciodată la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Dacă un proces începe la Judecătorie, sentința pronunțată de această instanță va putea fi, de regulă, atacată cu apel la Tribunal iar dacă este cazul, cu recurs la Curtea de Apel. În acest fel, se asigură controlul judecătoresc ierarhic superior asupra hotărârii care s-a pronunțat în acea cauză.

Atunci când un proces începe la Tribunal, apelul se va judeca de Curtea de Apel iar recursul, dacă este cazul, de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Atunci când un proces începe la Curtea de Apel, calea de atac nu mai este apelul, ci recursul, care se va judeca de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Etapele procesului civil la Judecătorie

Pentru acest articol, vom lua ca exemplu un proces care începe la Judecătorie. Nu vor fi prezentate toate particularitățile acestuia pentru că articolul ar fi infinit de lung iar atunci explicațiile nu ar mai fi pe înțelesul tuturor, nu?

1. Începutul unui proces

Procesul civil începe la cererea persoanei care formulează o pretenție împotriva unei alte persoane. Cel care pornește procesul se numește reclamant iar cel chemat în judecată se numește pârât.

Cererea reclamantului se numește cerere de chemare în judecată.

Aceasta se depune la instanța competentă potrivit legii. Ca regulă generală, care comportă multe excepții, instanța competentă este instanța în circumscripția căreia pârâtul își are domiciliul.

După ce reclamantul înregistrează cererea de chemare în judecată la Judecătorie, aceasta intră într-o etapă prealabilă de verificare, numită de lege regularizare.

În etapa regularizării, judecătorul desemnat aleatoriu să judece acea cerere verifică dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru redactarea și depunerea cererii de chemare în judecată (spre exemplu: nume, prenume, obiect, motive de fapt, semnătură, probe taxă de timbru, etc.).

Probele de care reclamantul înțelege să se folosească trebuie să fie atașate cererii de chemare în judecată.

Este foarte important să știm că pentru a introduce o cerere de chemare în judecată, reclamantul trebuie ca în prealabil să plătească o taxă de timbru.

Taxa de timbru este taxa pe care o percepe statul pentru a judeca pretenția reclamantului (sau a pârâtului dacă formulează cerere reconvențională). Aceasta se plătește la primăria unde reclamantul își are domiciliul și trebuie anexată cererii de chemare în judecată. Cuantumul taxelor de timbru pentru toate tipurile de cereri este reglementat de O.U.G 80/2013.

Dacă în etapa regularizării judecătorul constată că lipsesc anumite elemente obligatorii ale cererii de chemare în judecată, acesta va pune în vedere reclamantului ca în termen de 10 zile să remedieze neregularitățile.

Dacă reclamantul nu îndreaptă neregularitățile, cererea de chemare în judecată va fi anulată, adică nu va produce niciun efect.

Dacă cererea de chemare în judecată nu conține neregularități, aceasta va fi comunicată pârâtului.

2. Etapa scrisă după comunicarea cererii de chemare în judecată

După ce pârâtul primește cererea de chemare în judecată și probele depuse de reclamant, prin adresa comunicată i se pune în vedere că poate să formuleze întâmpinare în termen de 25 de zile de la comunicare.

Prin întâmpinare, pârâtul are posibilitatea să se apere în fapt și în drept asupra acuzațiilor aduse de reclamant și să propună probe în apărare. Probele nu pot fi propuse decât prin întâmpinare.

Dacă pârâtul are pretenții proprii împotriva reclamantului și care au legătură cu obiectul cererii de chemare în judecată, acesta poate formula cerere reconvențională. Cererea reconvențională este tratată asemenea unei cereri de chemare în judecată, atâta doar că este formulată de pârât în cadrul unui proces în curs.

După depunerea întâmpinării, aceasta se comunică reclamantului care poate depune răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare. Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul nu mai poate propune probe.

3. Etapa cercetării judecătorești

După finalizarea etapei scrise, judecătorul fixează primul termen de judecată și dispune citarea tuturor părților, cu arătarea datei și orei când se va desfășura procesul. Părțile trebuie citate cu cel puțin 5 zile înainte de termenul de judecată.

Etapa cercetării procesului este acea etapă din procesul civil unde instanța:

  • Rezolvă excepțiile invocate de părți;
  • Examinează fiecare pretenție și apărare în parte;
  • Ia măsuri asigurătorii sau alte măsuri;
  • Încuviințează sau respinge probele propuse de părți, etc.

La primul termen de judecată, instanța își verifică competența generală, materială și teritorială, estimează durata cercetării procesului și dă cuvântul părților cu privire la probațiune.

Părțile solicită instanței probele pe care doresc să le depună. În cazul înscrisurilor, părțile vor solicita instanței să admită proba cu înscrisurile depuse, iar dacă este vorba de alte cereri în probațiune (expertiză, cercetare la fața locului, interogatoriu, proba cu martori), părțile vor explicita și aceste solicitări.

Etapa cercetării judecătorești poate dura de la 1 termen de judecată la 15 termene de judecată, în funcție de specificul procesului.

După terminarea cercetării judecătorești, instanța întreabă părțile dacă mai au alte cereri sau excepții de formulat iar dacă nu este cazul, declară închisă cercetarea judecătorească și deschide dezbaterile în fond.

4. Etapa dezbaterilor în fond

În etapa dezbaterilor, părțile își pot susține liber pretențiile și apărările, prin raportare la probatoriul care a fost încuviințat și administrat în etapa cercetării procesului.

Această etapă este veritabila etapă orală a procesului, în care părțile pot explica instanței în mod liber ce doresc, de ce și pot indica probele care le susțin pretențiile.

După ce părțile își încheie susținerile, judecătorul închide dezbaterile și intră în etapa deliberării și amână pronunțarea fie pentru acea zi fie pentru o dată ulterioară.

5. Etapa deliberării

În etapa deliberării, judecătorul analizează pretențiile și apărările formulate în cauză prin raportare la probatoriul administrat și decide cu privire la acestea.

Decizia judecătorului ia forma unei hotărâri judecătorești.

Potrivit legii, etapa deliberării durează cel mult 15 zile, dar, în realitate, aceasta poate dura de la 1 lună la 3 luni sau chiar mai mult.

6. Pronunțarea

După pronunțare, părțile pot lua cunoștință despre soluție de pe pagina oficială a instanțelor judecătorești www.portal.just.ro, urmând să aștepte comunicarea motivării prin poștă sau prin e-mail, în funcție de cum au optat.

Cu alte cuvinte, soluția publicată pe pagina oficială este soluția pe scurt, iar motivarea care urmează să fie comunicată este hotărârea judecătorească.

7. Motivarea și comunicarea hotărârii

Potrivit legii, motivarea hotărârii judecătorești se face în cel mult 30 de zile de la data pronunțării, iar pentru cazuri temeinice, aceasta poate fi amânată pentru încă 30 de zile, de cel mult 2 ori.

Cu alte cuvinte, motivarea hotărârii se face în termen de maxim 90 de zile de la pronunțare.

Din nou, practica dovedește faptul că uneori motivarea poate dura de la 1 săptămână până la 1 an, în funcție de judecător(. Totuși, dacă se depășește termenul de 90 de zile, părțile au la dispoziție calea unei contestații privind tergiversarea procesului, obligând așadar judecătorul să motiveze hotărârea mai repede.

8. Calea de atac

De la momentul comunicării hotărârii motivate, părțile pot exercita căile de atac prevăzute de lege. În ceea ce privește apelul, acesta poate fi exercitat, de regulă, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Apelul se depune la instanța de judecată care a pronunțat hotărârea atacată și urmează a fi trimis la instanța ierarhic superioară (în cazul nostru la Tribunal), unde începe din nou același șir de etape procesuale care au fost expuse anterior.

Concluzii

Procesul civil este o veritabilă construcție juridică care comportă multe valențe, suișuri și coborâșuri. Cunoașterea dispozițiilor legale incidente în fiecare situație asigură buna desfășurare a actului de justiție și, uneori, victoria.

Datoria avocatului este să cunoască procedura civilă în detaliu pentru a asigura clienților săi o expunere cât mai performantă a pretențiilor pe care aceștia le au împotriva altor persoane sau pentru a le asigura apărare în fața pretențiilor formulate de un terț.

Procesul civil poate apărea ca fiind o activitate extenuantă pentru nespecialiști, însă, victoria obținută de aceștia șterge retroactiv orice urmă de oboseală, frustrare și nemulțumire.

Ca avocat, știu că procedurile pot părea interminabile și uneori nejustificat de lungi, dar, sarcina mea este să mă asigur că partea pe care o reprezint beneficiază de o apărare efectivă, profesionistă și responsabilă.

Mă numesc Emanuel V. Drăgan și sunt licențiat în Drept la UMFST ”George Emil Palade” din Târgu Mureș. Am absolvit un master profesional în Instituții judiciare și profesii liberale și, în prezent, sunt avocat colaborator la Dobre, Damian & Asociații – SCA în cadrul Baroului Mureș. În timpul liber, scriu articole juridice, tutoriale și despre alte situații interesante din viața de zi cu zi. Mă găsești și pe Linkedin sau mă poți contacta aici.

Sfaturi în cazul executării silite pentru un credit imobiliar

PAGINA PRINCIPALĂ
SERVICII & ONORARII
CONTACT

De multe ori se întâmplă ca persoanele fizice să împrumute bani pentru diferite lucruri sau scopuri. Poate vrei să mergi într-o vacanță sau poate vrei să-ți cumperi un televizor, o tabletă sau un telefon. Sau poate vrei să-ți iei un apartament, și atunci ești în situația de a contracta un credit imobiliar. Totuși, ce se întâmplă atunci când ajungi să nu mai poți plăti ratele? Există cel puțin 2 variante mai puțin plăcute:

  1. Banca declară creditul scadent anticipat (adică banca îți cere toți banii) și te execută silit pentru toată suma pe care ai împrumutat-o;
  2. Banca declară creditul scadent anticipat și apoi vinde datoria ta unei firme de recuperări creanțe (care te vor bate la cap prin niște mijloace mai puțin „ordotoxe”)

Prima variantă a ajuns destul de rară, întrucât banca nu dorește să mai cheltuiască bani cu tine și atunci apelează la recuperatorii de creanțe. În ceea ce îi privește pe aceștia, în acest articol am să-ți dau câteva sfaturi extrase din OUG nr. 52/2016, astfel ca tu să fi informat și pregătit.

Ce să faci atunci când nu mai poți să plătești ratele?

Ia legătura cu banca. Spune-i că te afli în dificultate financiară și obligă-i, prin insistențe, să discute cu tine despre posibile variante.

Ține minte că și dacă nu iei tu legătura cu banca, aceasta este obligată să te contacteze pe tine atunci când bănuiește că te afli în dificultate financiară (art. 45 din OUG nr. 52/2016). De asemenea, banca trebuie să depună toate diligențele necesare pentru a evita declararea scadentă a creditului.

Dacă ai îndoieli asupra depunerii acestor diligențe de către bancă, te poți folosi de aceste argumente într-un viitor proces civil.

Ce se întâmplă atunci când trec mai mult de 60 de zile de la achitarea ultimei rate?

Banca este obligată să ia legătura cu tine (art. 47 din OUG nr. 52/2016) și să te informeze cu privire la consecința neachitări ratelor dar și în legătură cu posibilitatea refinanțării sau restructurării datoriei.

Cum ajunge un credit să fie declarat scadent anticipat?

Atunci când trec mai mult de 90 de zile de la achitarea ultimei rate, banca poate declara creditul scadent anticipat.

Atenție! Banca este obligată să te anunțe cu cel puțin 30 de zile înainte de declararea anticipată a scadenței creditului.

Se mai pot aplica dobânzi după ce se declară anticipat scadența unui credit imobiliar?

Nu! Articolul 55 alin. (2) din OUG nr. 52/2016 spune: „Se interzice perceperea altor dobânzi după declararea scadenței anticipate”, adică alte dobânzi în afară de dobânda penalizatoare legală.

De asemenea, potrivit art. 54 alin. (2) din OUG nr. 52/2016 în niciun caz dobânzile penalizatoare legale nu pot depăși debitul pe care îl datorezi.

Dar în cursul executării silite?

Nici banca și nici cesionarul (firma de recuperări) nu mai pot percepe dobânzi (de orice fel!!!) în cursul executării silite (art. 55 alin. (4) din OUG nr. 52/2016).

Cum ajunge creditul meu să fie cesionat către o firmă de recuperări creanțe?

Pentru încheierea unei cesiuni de creanță nu este necesar acordul tău. Totuși, legea stabilește că tu trebuie să fi informat de către bancă, cu 30 de zile înainte, despre faptul că va cesiona creanța ta unei firme de recuperări.

În plus, în termen de 10 zile de la data când banca și firma au încheiat cesiunea, banca trebuie să-ți comunice acest contract prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

Notificarea trebuie redactată folosind font Times New Roman, mărimea minim 12p și trebuie să conțină următoarele:

  • Numele și datele de contact ale cesionarului;
  • Numele creditorului inițial de la care a fost preluată creanța;
  • Data la care s-a realizat cesiunea;
  • Cuantumul sumei datorate și documentele care atestă această sumă;
  • Conturile în care se vor efectua plățile.

Dacă cesionarul este o firmă de recuperări creanțe, aceasta este obligată să te notifice, separat, cu privire la:

  • Termenul în care poți lua legătura cu ei (nu poate fi mai mic de 5 zile de la data primirii notificării);
  • Dreptul de a contesta debitul în termen de 30 de zile de la primirii notificării (atenție, firma are obligația de a răspunde contestației tale în termen de 30 de zile de la comunicarea ei);
  • Dreptul de a te adresa instanței de judecată pentru a contesta existența debitului sau cuantumul acesteia;
  • Faptul că dacă nu contești debitul, acest lucru nu reprezintă o recunoaștere a acestuia;
  • Faptul că te poți adresa instanței de judecată.

În cazul în care banca nu a respectat aceste dispoziții, poți introduce un proces civil.

Atenție!!! Reprezentanții firmelor de recuperări creanțe au obligația de a se legitima de fiecare dată când ți se adresează (art. 58 alin. (6) din OUG nr. 52/2016)!

Cum te poți apăra în fața firmei de recuperări?

Legea îți dă dreptul să te aperi în fața firmei de recuperări așa cum ai fi putut să te aperi și în fața băncii.

Ce obligații are firma de recuperări?

Firma de recuperări creanțe va trebui să analizeze circumstanțele tale individuale și să țină cont de ele, oferindu-ți următoarele soluții (art. 48 din OUG nr. 52/2016):

  • refinanțarea creditului;
  • prelungirea duratei contractului;
  • schimbarea tipului contractului;
  • schimbarea ratei dobânzii;
  • oferirea unei perioade fără plăți;
  • reducerea pe perioade scurte a ratei, etc.

Știm și noi că în realitate se întâmplă ca firma de recuperări să te pună direct în executare silită. În această situație, ai la dispoziție calea contestației la executare, pe care o poți formula prin intermediul unui avocat.

Atenție!!! Dacă firma de recuperări creanțe nu are o sucursală sau un reprezentant în România, executarea silită pe care a pornit-o împotriva ta este nelegală! Și în acestă situație, rezolvarea se obține printr-o contestație la executare.

Ce NU POT să facă firmele de recuperări?

Potrivit art. 60 din OUG nr. 52/2016, se interzice firmei de recuperări:

  • Perceperea de comisioane, dobânzi sau dobânzi penalizatoare în cursul executării silite;
  • Derularea activităților de recuperare creanțe în cursul celor 30 de zile în care tu ai dreptul să contești existența debitului sau cuantumul lui;
  • Utilizarea de tehnici prin care să te hărțuiască sau să te abuzeze în legătură cu recuperarea creanței;
  • Utilizarea de amenințări sau tehnici agresive de natură a te vătăma psihic ori fizic, pe tine sau pe rudele tale;
  • Utilizarea de amenințări sau tehnici agresive de natură a afecta reputația ta;
  • Contactarea ta la locul de muncă;
  • Contactarea rudelor tale, succesorilor legali sau avocatului tău;
  • Comunicarea cu tine în intervalul 20:00 – 09:00.

Cum procedezi atunci când ești pus în executare silită de o firmă de recuperări creanțe?

Dacă firma de recuperări te execută silit în baza contractului pe care tu l-ai încheiat cu banca, fără ca înainte să te fi chemat în judecată și să fi obținut o hotărâre definitivă în acest sens, executarea silită este nelegală.

Art. 58 alin. (5) din OUG nr. 52/2016 arată că nu reprezintă titluri executorii (adică acte care să poată fi puse direct în executare silită) contractele de credit inițiale, atunci când cesionarul (firma de recuperări) este o societate care desfășoară activități de recuperări creanțe.

Cu alte cuvinte, firma de recuperări nu te poate executa silit decât dacă obține o hotărâre judecătorească definitivă prin care să fii obligat la plata debitului. Astfel, dacă după ce își îndeplinește toate obligațiile menționate anterior tu nu achiți debitul, firma te cheamă în judecată și, dacă reușește, obține o hotărâre judecătorească în baza căreia te poate executa silit.

Dacă firma de recuperări te-a pus în executare silită fără ca înainte să te fi chemat în judecată, poți formula contestație la executare prin intermediul unui avocat.

Ce este contestația la executare?

Contestația la executare este o procedură judiciară de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află domiciliul tău, prin care soliciți instanței să constate că un act de executare este nelegal și să dispună anularea executării silite.

Atenție!!! Termenul pentru formularea contestației la executare este de 15 zile de la data la care ai luat cunoștință de actul de executare pe care vrei să îl contești. Este foarte important să te încadrezi în acest termen pentru a-ți proteja drepturile.

Mă numesc Emanuel V. Drăgan și sunt licențiat în Drept la UMFST ”George Emil Palade” din Târgu Mureș. Am absolvit un master profesional în Instituții judiciare și profesii liberale și, în prezent, sunt avocat colaborator la Dobre, Damian & Asociații – SCA în cadrul Baroului Mureș. În timpul liber, scriu articole juridice, tutoriale și despre alte situații interesante din viața de zi cu zi. Mă găsești și pe Linkedin sau mă poți contacta aici.

Cât de mult ne reprezintă votul la alegerile parlamentare?

PAGINA PRINCIPALĂ
SERVICII & ONORARII
CONTACT

Legea fundamentală vorbește despre Parlament ca reprezentând în mod suprem poporul român. Acesta este, într-adevăr, rolul Parlamentului, însă, cât de exactă este această reprezentare?

Să avem în vedere ultimele alegeri parlamentare din anul 2020. În anul 2020 România avea o populație totală de 19.237.691 de locuitori[1] din care 18.983.127 cu drept de vot[2]. Altfel spus, 98,21% din cetățenii României puteau să participe la sufragiul organizat. Dintre aceștia, numai 33,3% au votat la alegerile din anul 2020. Cu alte cuvinte, numai 6.321.381 de cetățeni cu drept de vot și-au exercitat acest drept la ultimele alegeri parlamentare organizate. Totuși, trebuie să mergem mai departe, și să privim la opțiunea politică pentru care au votat aceste persoane. Vom face o medie între voturile pentru Camera Deputaților și Senat[3]. Astfel:

  • 29.11% au votat pentru Partidul Social Democrat – adică 1.840.154 de cetățeni cu drept de vot;
  • 25.38% au votat pentru Partidul Național Liberal – adică 1.604.682 de cetățeni cu drept de vot;
  • 15.61% au votat pentru USR-PLUS – adică 987.083 de cetățeni cu drept de vot;
  • 9.12% au votat pentru AUR – adică 576.853 de cetățeni cu drept de vot;
  • 20.78% au votat pentru alte partide politice – adică 1.275.715 de cetățeni cu drept de vot.

Ca urmare a sufragiului, cele 330 de mandate de deputat și cele 136 de mandate de senator (în total 466 de membrii ai Parlamentului României[4]) s-au împărțit între partidele politice în ordinea rezultatelor obținute:

  • 157 de mandate pentru Partidul Social Democrat;
  • 134 de mandate pentru Partidul Național Liberal;
  • 80 de mandate pentru USR-PLUS;
  • 47 de mandate pentru AUR;
  • 48 de mandate pentru celelalte partide politice.

Conform art. 61 alin. (1) din Constituția României: „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român”. Totuși, analizând rezultatele ultimelor alegeri parlamentare descoperim o cu totul altă realitate. Deși Parlamentul rămâne un organ reprezentativ, în realitate, pentru legislatura 2020-2024, el reprezintă numai 33.3% din populația României, adică 6.321.381 de cetățeni cu drept de vot. Totuși, numai 1.840.154 de cetățeni cu drept de vot au înclinat spre Partidul Social Democrat și numai 1.604.682 de cetățeni cu drept de vot au înclinat spre Partidul Național Liberal, în total: 3.444.836 de cetățeni cu drept de vot. Luate împreună, mandatele obținute de aceste două partide ar putea să întrunească majoritatea absolută necesară pentru adoptarea legilor organice, având 291 de mandate, adică 62% din total.

În atari condiții, deși numai 33.3% din cetățenii români cu drept de vot au votat la alegerile parlamentare din anul 2020, numai votul a 55% dintre ei a fost de natură se dea naștere unei potențiale majorități parlamentare care să emită legi fără niciun fel de opoziție. Cu alte cuvinte, succesul majorității parlamentare a fost asigurat de 3.476.924 de cetățeni cu drept de vot, care reprezintă în realitate 18% din populația totală a României. Altfel spus, majoritatea legilor adoptate în legislatura 2020-2024 vor fi adoptate ca urmarea a votului a numai 18% din populația totală.

[1] https://insse.ro/cms/ro/tags/romania-cifre accesat la 09.11.2022, ora 08:11

[2] https://www.roaep.ro/prezentare/stire/numarul-total-de-alegatori-inscrisi-in-registrul-electoral-la-data-de-31-ianuarie-2020/ accesat la 09.11.2022, ora 08:11

[3] https://www.digi24.ro/alegeri-parlamentare-2020/alegeri-parlamentare-2020-rezultate-finale-psd-289-pnl-25-usr-plus-15-aur-98-pmp-si-pro-romania-nu-intra-in-parlament-1415280 accesat la 09.11.2022, ora 08:11.

[4] https://ro.wikipedia.org/wiki/Parlamentul_Rom%C3%A2niei accesat la 09.11.2022, ora 08:11.

Mă numesc Emanuel V. Drăgan și sunt licențiat în Drept la UMFST ”George Emil Palade” din Târgu Mureș. Am absolvit un master profesional în Instituții judiciare și profesii liberale și, în prezent, sunt avocat colaborator la Dobre, Damian & Asociații – SCA în cadrul Baroului Mureș. În timpul liber, scriu articole juridice, tutoriale și despre alte situații interesante din viața de zi cu zi. Mă găsești și pe Linkedin sau mă poți contacta aici.

Europarlamentarii cer primirea Bulgariei și României în spațiul Schengen

PAGINA PRINCIPALĂ
SERVICII & ONORARII
CONTACT

Traducere a articolului publicat pe pagina Parlamentului Europei – click

Bulgaria și România îndeplinesc de mult criteriile necesare.

Extinderea spațiului Schengen necesită unanimitatea Consiliului Europei.

Excluderea României și a Bulgariei de la aderarea în spațiul Schengen este discriminatorie și are un impact negativ asupra pieței unice a Uniunii Europene.

Parlamentul European îndeamnă statele membre să permită României și Bulgariei să adere, fără întârziere, la spațiul Schengen.

Într-o rezoluție adoptată marți, deputații europeni consideră că ar trebui să se adopte o decizie privind aderarea României și Bulgariei la spațiul de liberă circulație Schengen în Consiliul Europei până la sfârșitul anului 2022. Acest lucru ar trebui să asigure eliminarea controalelor asupra persoanelor la toate frontierele interne pentru ambele țări la începutul anului 2023. Rezoluția a fost adoptată cu 547 de voturi pentru, 49 de voturi împotrivă și 43 de abțineri.

Arătând că spațiul Schengen este una dintre cele mai mari realizări ale Uniunii Europene, europarlamentarii critică eșecul Consiliului de a lua o decizie privind primirea Bulgariei și României, deși cele două țări îndeplinesc de mult condițiile necesare. Menținerea controalelor la frontierele interne este discriminatorie și are un impact grav asupra vieții muncitorilor și a cetățenilor. Obstrucționând importurile, exporturile și circulația liberă a mărfurilor din porturi, acestea afectează și piața unică a Uniunii Europene.

În prezent, toate statele membre UE, cu excepția Bulgariei, Croației, Ciprului, Irlandei și României, fac parte din spațiul Schengen, care cuprinde și state non-UE: Islanda, Norvegia, Elveția și Liechtenstein. Deputații europeni au cerut ca Bulgaria și România să fie pe deplin admise în Schengen cu mai multe ocazii, cum ar fi printr-o rezoluție din 2018, 2020 și un raport din 2021. Rezoluția de astăzi vine ca urmare a închiderii unei dezbateri plenare din 05.10.2022.

Aderarea noilor țări la Schengen necesită o decizie unanimă din partea Consiliului Uniunii Europene. Președinția cehă a Consiliului a indicat că intenționează să poarte discuții pe această temă înainte de sfârșitul anului 2022.

Mă numesc Emanuel V. Drăgan și sunt licențiat în Drept la UMFST ”George Emil Palade” din Târgu Mureș. Am absolvit un master profesional în Instituții judiciare și profesii liberale și, în prezent, sunt avocat colaborator la Dobre, Damian & Asociații – SCA în cadrul Baroului Mureș. În timpul liber, scriu articole juridice, tutoriale și despre alte situații interesante din viața de zi cu zi. Mă găsești și pe Linkedin sau mă poți contacta aici.

Directiva UE privind răspunderea pentru prejudiciul cauzat de inteligența artificială

PAGINA PRINCIPALĂ
SERVICII & ONORARII
CONTACT

Traducere a articolului publicat pe pagina oficială a Comisiei Europene – click

Directiva UE privind răspunderea pentru prejudiciul produs de inteligența artificială completează și modernizează reglementarea UE privind răspunderea civilă, introducând pentru prima dată reguli specifice daunelor cauzate de sistemele AI.

Noile reglementări vor garanta repararea prejudiciului cauzat de tehnologia AI în aceleași condiții în care acesta poate fi reparat în cazul răspunderii civile în situații comune. Directiva introduce două reglementări principale:

  1. Așa-numita prezumție de cauzalitate, care va scuti victimele de a fi nevoite să explice, în detaliu, modul în care au fost prejudiciate de sistemele AI;
  2. Accesul la dovezile deținute de companii sau furnizori, atunci când este vorba de un AI cu risc ridicat.

De ce este necesară o nouă directivă?

Pe măsură ce tehnologia continuă să se dezvolte, la fel și garanțiile pentru protejarea consumatorilor trebuie ridicate la cele mai înalte standarde de protecție, mai ales în era digitală. Comisia Europeană se angajează să se asigure că inovația tehnologică nu este niciodată în detrimentul cetățenilor. Este necesar un cadru juridic armonizat la nivelul UE pentru a evita riscul fragmentării juridice atunci când dezvoltarea tehnologică ar lăsa coluri legislative.

Reglementările naționale actuale nu sunt pregătite pentru a gestiona acțiunile în care se reclamă un prejudiciu cauzat de produse sau servicii AI. În cererile de răspundere bazate pe culpa AI, victima trebuie să-și dea seama pe cine să cheme în judecată, să explice în mod detaliat vinovăția sistemului și să dovedească legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu. Acest lucru nu este întotdeauna ușor de făcut, în special atunci când vorbim despre sistemele AI. Sistemele pot fi adesea complexe iar victima nu va avea nicio șansă să-și probeze susținerile. Una dintre cele mai importante funcții ale normelor de răspundere civilă este aceea de a se asigura că cei care au suferit un prejudiciu pot să ceară despăgubiri. Dacă sistemele AI îngreunează accesul la reparația prejudiciului suferit, asta înseamnă că victimele nu au acces efectiv la justiție. Garantând o despăgubire efectivă, aceste noi reglementări contribuie la protejarea dreptului la o cale de atac efectivă și alun proces echitabil, ambele fiind prevăzute de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

Noile reglementări vor garanta că orice tip de victimă (persoană fizică sau juridică) pot beneficia de de despăgubiri dacă sunt vătămate prin acțiunea sau omisiunea unui furnizor, dezvoltator sau utilizator de sisteme AI. În plus, a investi în acest sector și a contribui la stabilirea de noi garanții, contribuie la dezvoltarea UE. Totodată, norme eficiente de răspundere în acest domeniu vor încuraja dezvoltatorii să respecte regulile de siguranță în ceea ce privesc sistemele AI, contribuind astfel la prevenirea producerii de prejudicii.

Cum le va ajuta pe victime această nouă directivă?

Noile reglementări vor acoperi toate pretențiile bazate pe vinovăția oricărei persoane (furnizori, dezvoltatori, utilizatori de sisteme AI) și vor garanta compensarea oricărui tip de prejudiciu reglementat de legislația națională (viață, sănătate, proprietate, intimitate, etc.) cauzat oricărui tip de victimă (persoană fizică, persoană juridică, etc.).

Noile reglementări introduc două garanții principale:

  1. În primul rând, Directiva privind răspunderea pentru prejudiciul cauzat de inteligența artificială ușurează sarcina probei, care aparține victimei, prin introducerea prezumției de cauzalitate. Astfel, dacă victimele vor putea demonstra că cineva se face vinovat pentru nerespectarea unei anumite obligații concrete și că există o legătură de cauzalitate între prejudiciu și performanța sistemului AI, iar aceasta este rezonabil de probabilă, instanța poate presupune că această nerespectarea a cauzat prejudiciul. Pe de altă parte, persoana răspunzătoare poate respinge o astfel de prezumție, dovedind că o altă cauza a provocat prejudiciul.
  2. În al doilea rând, atunci când daunele sunt cauzate, de exemplu, pentru că un operator de drone care livrează colete nu respectă instrucțiunile de utilizare sau pentru că un furnizor nu respectă cerințele legale atunci când utilizează servicii de recrutare prin intermediul sistemelor AI, noua directivă privind răspunderea va ajuta persoanele vătămate să acceseze dovezi relevante în susținerea pretențiilor lor. Persoanele vătămate vor putea cere instanței de judecată să le permită accesul la informații despre sistemele AI cu risc ridicat. Acest lucru va permite victimelor să identifice persoana care ar putea fi trasă la răspundere și de asemenea, care este motivul pentru care sistemul AI nu a funcționat corect. Pe de altă parte, acest acces va fi supus garanțiilor specifice pentru a proteja informațiile cu caracter sensibil, cum ar fi secretele comerciale.

Împreună cu Directiva privind răspunderea pentru produse, noile reglementări vor promova încrederea în sistemele AI, asigurându-se că victimele sunt despăgubite în mod eficient în cazul în care sunt prejudiciate.

Ce fel de sisteme AI sunt vizate de această directivă?

Directiva se concentrează pe oferirea unor garanții similare cu situația în care victimele sunt prejudiciate în orice alte circumstanțe. Această directivă vizează orice tip de sisteme AI: atât cu risc ridicat, cât și fără risc ridicat.

Cum vor contribui noile reglementări la inovarea și dezvoltarea sistemelor AI?

Directiva echilibrează interesele persoanelor vătămate de sistemele AI și a întreprinderilor active în acest sector.

Pentru a face acest lucru, Comisia Europeană a ales instrumentul cel mai puțin intervenționist (prezumții contestabile) pentru a ușura sarcina probei. Ca atare, Directiva privind răspunderea sistemului AI, nu sugerează o inversare a sarcinii probei și expunerea furnizorilor, operatorilor și utilizatorilor de sisteme AI la riscuri mai mari de a răspunde, care i-ar putea descuraja în utilizarea și inovarea serviciilor AI.

Asigurându-se că victimele se bucură de același nivel de protecție ca și în situațiile care nu implică sisteme AI, directiva contribuie la consolidarea încrederii publicului în tehnologiile AI, încurajând astfel lansarea și adoptarea de sisteme AI în întreaga Uniune Europeană.

Întreprinderile vor putea anticipa mai bine modul în care vor fi aplicate regulile de răspundere și, astfel, vor putea evalua riscul și răspunderea la care se expun. Acest este, în special, cazul întreprinderilor care efectuează tranzacții transfrontaliere, inclusiv întreprinderile mici și mijlocii (IMM) care sunt printre cele mai active în sectorul sistemelor AI.

Care este relația cu Directiva privind răspunderea pentru produse?

Directiva privind răspunderea pentru produse modernizează regimul de răspundere existent la nivelul Uniunii și se va aplica reclamanților care formulează pretenții împotriva producătorului pentru daune cauzate de produse defecte, pierderi materiale, pierderi de vieți, daune aduse sănătății, proprietății sau pierderi de date. Aceste reglementări sunt limitate la pretenții formulate de persoane fizice.

Noua directivă privind răspunderea pentru prejudiciul cauzat de sistemele AI realizează o reformă direcționată a reglementărilor naționale de răspundere, bazate pe culpă și se va aplica cererilor oricărei persoane fizice sau juridice pentru prejudiciul cauzat de un sistem AI.

În ceea ce privește atenuarea sarcinii probei, cele două directive introduc instrumente similare (dreptul la divulgarea probelor, prezumții contestabile) și utilizează o formulare care asigură unitatea legislativă, indiferent de calea de compensare aleasă.

Care este legătura cu Legea Inteligenței Artificiale?

Legea AI și Directiva privind răspunderea pentru prejudiciile cauzate de sistemele AI sunt două fațete ale aceleiași monede: ase aplică în momente diferite și se consolidează reciproc. Regulile orientate spre siguranță urmăresc, în primul rând, reducerea riscurilor și prevenirea daunelor, dar aceste riscuri nu vor fi niciodată eliminate în întregime. Sunt necesare reglementări privind răspunderea pentru a ne asigura că, în cazul în care un risc se concretizează într-un prejudiciu, despăgubirea este efectivă și concretă. În timp ce Legea AI urmărește prevenirea daunelor, Directiva stabilește o plasă de siguranță pentru acordarea de despăgubiri efective în cazul prejudiciilor.

Mă numesc Emanuel V. Drăgan și sunt licențiat în Drept la UMFST ”George Emil Palade” din Târgu Mureș. Am absolvit un master profesional în Instituții judiciare și profesii liberale și, în prezent, sunt avocat colaborator la Dobre, Damian & Asociații – SCA în cadrul Baroului Mureș. În timpul liber, scriu articole juridice, tutoriale și despre alte situații interesante din viața de zi cu zi. Mă găsești și pe Linkedin sau mă poți contacta aici.

Cum se cumpără/vinde un teren/o casă?

PAGINA PRINCIPALĂ
SERVICII & ONORARII
CONTACT

Potrivit art. 1244 din Codul civil: „În afara altor cazuri prevăzute de lege, trebuie să fie încheiate prin înscris autentic, sub sancțiunea nulității absolute, convențiile care strămută sau constituie drepturi reale care urmează a fi înscrise în cartea funciară.”.

De asemenea, art. 1242 din Codul civil stabilește că: „Este lovit de nulitate absolută contractul încheiat în lipsa formei pe care, în chip neîndoielnic, legea o cere pentru încheierea sa valabilă.”

Coroborând aceste articole, înțelegem faptul că pentru vânzarea sau cumpărarea unui teren este necesară încheierea unui contract autentic. Cu alte cuvinte, vânzarea sau cumpărarea unui teren sau unei case se poate face în mod valabil doar la un notar public.

Orice vânzare sau cumpărare a unui teren sau a unei case care nu s-a realizat la notar ci prin chitanță de mână, nu este valabilă drept contract de vânzare/cumpărare, ci are cel mult valoarea unei promisiuni de vânzare/cumpărare, dar care nu conferă cumpărătorului dreptul de proprietate.

Așadar, dacă plănuiești să cumperi sau să vinzi un teren sau o casă, este obligatoriu să mergi la un notar public împreună cu vânzătorul cu următoarele acte:

  1. acte de identitate (vânzător și cumpărător);
  2. certificatele de căsătorie – dacă este cazul;
  3. mandat de reprezentare – dacă este cazul;
  4. actul de proprietate al terenului/casei – prin care vânzătorul dovedește la rândul lui că este proprietar tabular;
  5. documentația cadastrală a bunului imobil;
  6. certificatul fiscal pe numele proprietarului, eliberat de Primăria unde se află imobilul, din care să rezulte că proprietarul este la zi cu impozitul;

În funcție de specificul terenului sau casei, s-ar putea ca notarul public să vă solicite și alte înscrisuri.

Mă numesc Emanuel V. Drăgan și sunt licențiat în Drept la UMFST ”George Emil Palade” din Târgu Mureș. Am absolvit un master profesional în Instituții judiciare și profesii liberale și, în prezent, sunt avocat colaborator la Dobre, Damian & Asociații – SCA în cadrul Baroului Mureș. În timpul liber, scriu articole juridice, tutoriale și despre alte situații interesante din viața de zi cu zi. Mă găsești și pe Linkedin sau mă poți contacta aici.

Cum se schimbă categoria de folosință a unui teren?

PAGINA PRINCIPALĂ
SERVICII & ONORARII
CONTACT

acest articol este relevant prin raportare la legislația în vigoare în luna septembrie 2022

În România, terenurile pot avea mai multe destinații:

  1. Terenuri cu destinații speciale – TDS
  2. Terenuri cu destinație forestieră – TDF
  3. Terenuri cu destinație agricolă – TDA
  4. Terenuri aflate permanent sub ape – TDH
  5. Terenuri aflate în intravilan – TDI

De asemenea, în funcție de scopul pentru care este utilizat terenul, acesta poate să se încadreze în una dintre următoarele categorii de folosință:

  1. arabil – A
  2. vii – V
  3. livezi – L
  4. pajiști – pășuni (P) și fânețe (F)
  5. păduri și alte terenuri cu vegetație forestieră – PD
  6. ape curgătoare – HR
  7. ape stătătoare – HB
  8. căi de comunicații rutiere – DR
  9. căi ferate – CF
  10. curți și curți cu construcții – CC
  11. terenuri neproductive și degradate – N

Pe lângă regulile generale care se aplică oricărei schimbări de categorie de folosință, există și reguli speciale, care sunt reglementate separat și care trebuie consultate în funcție de schimbarea pe care vrei să o faci.

Dacă categoria de folosință din realitate diferă de cea trecută în cartea funciară, categoria reală trebuie dovedită cu înscrisuri emise de autoritățile competente. Ulterior obținerii acestor înscrisuri, vei formula o cerere la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară – Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară din localitatea ta.

Dacă schimbarea categoriei de folosință privește întregul imobil, este suficient doar actul administrativ doveditor al schimbării categoriei de folosință.

Dacă schimbarea categoriei de folosință privește doar o parte din imobil, pe lângă actul administrativ doveditor este necesară și o documentație cadastrală întocmită de un expert topograf.

De pildă, în cazul terenurilor intravilane, schimbarea categoriei de folosință din una agricolă în teren CC (curți-construcții) se face în baza deciziei de scoatere din circuitul agricol, emisă de Direcția Județeană pentru Agricultură, cu avizul prealabil al OCPI din județul unde locuiești.

Interdicții

Există și unele interdicții. Terenurilor având categoria de folosință pășune și fâneață nu li se poate schimba categoria de folosință, cu următoarele excepții:

  • amplasarea obiectivelor de interes național, județean sau local, declarate de utilitate publică, în condițiile legislației în vigoare.
  • înființarea de noi capacități de producere a energiei regenerabile, în condițiile legii, care să nu afecteze buna exploatare a pajiștilor; suprafața ocupată cu pajiști permanente se poate utiliza în sistem dual atât pentru pășunatul animalelor și producerea de furaje, cât și pentru producerea de energie electrică din surse regenerabile.
  • instalarea de elemente de infrastructură fizică subterane sau supraterane, necesare susținerii rețelelor publice de comunicații electronice;
  • ucrări privind apărarea, ordinea publică și siguranța națională, declarate de utilitate publică în condițiile Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, republicată;
  • operațiuni și lucrări legate de explorarea, dezvoltarea, exploatarea țițeiului și a altor resurse minerale naturale, desfășurate în baza acordurilor de concesiune petrolieră, operațiuni și lucrări de construcții în legătură cu acestea și operațiuni legate de extracția, depozitarea, procesarea, transportul, distribuirea și comercializarea producției de țiței și resurse minerale naturale;
  • reconstituirea dreptului de proprietate în condițiile Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările și completările ulterioare;
  • lucrări în cadrul unor programe de dezvoltare locală/județeană/regională inițiate de autoritățile administrației publice locale.

Alte instrucțiuni utile legate de pășuni se găsesc în OUG nr. 34/2013.

Costuri

Costurile pot să difere în funcție de operațiunea pe care vrei să o realizezi, mai ales dacă va fi necesară realizarea unei documentații cadastrale.

Totuși, la OCPI se plătește un tarif de 75 lei/imobil sau de 375 lei dacă se dorește înscrierea modificării în regim de urgență.

Mă numesc Emanuel V. Drăgan și sunt licențiat în Drept la UMFST ”George Emil Palade” din Târgu Mureș. Am absolvit un master profesional în Instituții judiciare și profesii liberale și, în prezent, sunt avocat colaborator la Dobre, Damian & Asociații – SCA în cadrul Baroului Mureș. În timpul liber, scriu articole juridice, tutoriale și despre alte situații interesante din viața de zi cu zi. Mă găsești și pe Linkedin sau mă poți contacta aici.