Consternare = nedumerire amestecată cu mâhnire și cu indignare; surpriză neplăcută (Dicționarul Explicativ Român).
Eficient = folositor, practic, util, putincios, eficace (Dicționarul Explicativ Român).
Se dau următoarea speță și următoarele probleme juridice:
Noapte de vară. Cer senin. Client conducând pe un drum județean neiluminat și nesemnalizat împreună cu soția lui. Dintr-o dată drumul o ia spre dreapta iar în absența oricăror indicatoare sau marcaje care să semnalizeze această schimbare de direcție, fiind în imposibilitate de a frâna suficient datorită curbei deosebit de periculoasă, intră cu mașina pe contrasens și se lovește de capătul unui pod.
La fața locului ajung echipajele de poliție care dau primul verdict: Nu s-a respectat viteza de circulație pe acel sector de drum iar conducătorul auto a intrat pe contrasens.
Fără probe. Fără nimic. Evident, se ignoră declarațiile conducătorului auto și ale soției.
Sunt audiate câteva persoane ajunse ulterior la fața locului, persoane care opinează ca la Vox Populi. Nimeni nu a văzut momentul impactului. Presupoziții sunt aruncate cu duiumul: Sigur a avut viteză; Da, așa circulă tinerii în ziua de astăzi; Bine că nu au murit maică, dar foarte tare veneau.
Se procedează la reținerea permisului de conducere, se eliberează dovadă cu drept de circulație și se întocmește un dosar penal pentru vătămare corporală din culpă.
După 5 luni de lucru intens la dosar și de cercetări amănunțite, dosarul cuprinzând 15 file din care 5 erau dovezi de comunicare, se dispune clasarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. e) (lipsește plângerea prealabilă) și lit. b) teza I Cod procedură penală: „fapta nu este prevăzută de legea penală.”.
În cuprinsul referatului cu propunere de clasare se arată cauza incidentului: neadaptarea vitezei și pătrunderea pe sensul opus. Nu se indică vreun temei din Codul rutier pentru fapta săvârșită. Să zicem că nu este „treaba” organului de cercetare penală.
Nimeni nu a analizat condițiile de circulație pe acel drum, nimeni nu a constatat că acea curbă nu este semnalizată, nici măcar în prezent. Probabil că scopul deschiderii dosarului nu a fost aflarea adevărului, ci doar găsirea unui vinovat.
Art. 103 din OUG 195/2002:
(1) Suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, tractoare agricole sau forestiere ori tramvaie se dispune:
d) pentru o perioadă de 180 de zile în cazul accidentului de circulație din care a rezultat decesul sau vătămarea corporală a unei persoane dacă a fost încălcată o regulă de circulație pentru care prezenta ordonanță de urgență prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce și instanța de judecată sau procurorul a dispus clasarea în condițiile art. 16 alin. (1) lit. b), e) și g) din Codul de procedură penală (…).
Pentru că încă nu cunoaștem fapta contravențională care se impută clientului, ne prezentăm la Biroul rutier, eliberări permise, un singur ghișeu la care 50 de persoane din toată țara așteaptă pentru un interval de lucru de 2 ore.
Ne ajută Dumnezeu și ajungem la „geam” , unde i se aduce la cunoștință clientului meu că i-a fost suspendat permisul de conducere pentru 180 de zile începând cu acum 3 săptămâni.
Art 103 alin. (1^1) din OUG 195/2002:
(1^1) În situația prevăzută la alin. (1) lit. c) și d), suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, tractoare agricole sau forestiere ori tramvaie se dispune de către șeful poliției rutiere pe raza căreia a fost săvârșită fapta, începând cu ziua imediat următoare celei expirării prelungirii valabilității dovezii înlocuitoare (…) Dispoziția privind suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, tractoare agricole sau forestiere ori tramvaie se emite în termen de 5 zile de la data la care șeful poliției rutiere pe raza căreia a fost săvârșită fapta a luat cunoștință de soluționarea procesului penal și se comunică titularului permisului de conducere în termen de 15 zile de la emiterea acesteia. (…)
Clientul meu nu a primit niciodată dispoziția șefului poliției rutiere. Nu cunoaștem fapta, de dragul discuției să o numim contravențională, pentru care codul rutier să prevadă suspendarea exercitării dreptului de a conduce, și care s-a reținut în sarcina acestuia, alături de motivarea concretă.
De unde vine consternarea?
Dacă în cazul unui proces-verbal de contravenție, contravenientul poate să atace acest act și să obțină restituirea permisului până la soluționarea cauzei de către instanța de judecată, în situația expusă supra nu există vreo modalitate de acest gen prin care să se poată contesta în această manieră dispoziția șefului poliției rutiere.
Și spun modalitate de acest gen pentru că singura modalitate a cărei soluționare ar face termenul de 180 de zile să pară ca o singură zi, este acțiunea în contencios administrativ, o dată pentru suspendarea actului administrativ (dispoziția șefului poliției rutiere) și o dată pentru anularea actului administrativ, ambele acțiuni atacabile cu recurs, cu termen de soluționare la calendele grecești.
Consider că reglementarea actuală, care nu permite atacarea dispoziției șefului poliției rutiere de suspendare a exercitării dreptului de a conduce în cazul clasării unui dosar penal pentru temeiul arătat, într-o manieră identică celei de contestare a unui proces-verbal de contravenție, cu posibilitatea redobândirii permisului până la soluționarea plângerii, constituie fundamentul multor abuzuri pentru învingerea cărora prea puține persoane sunt dispuse să petreacă 1 an judecându-se în contencios administrativ la Tribunal și apoi la Curtea de Apel, de multe ori cu soluții de rămânere fără obiect.
În plus, și cu referire strictă la speța expusă, în condițiile date, condiții care ar fi putut fi constatate de organele de poliție care au ajuns la fața locului, menționarea unor motive precum neadaptarea vitezei și pătrunderea pe contra-sens sunt total nefondate în lumina în care sunt puse, în special pătrunderea pe contra-sens, acțiune pe care clientul meu nu putea să o evite în situația concretă în care se afla.
Lipsa oricărui agent de poliție (inclusiv a șefului poliției rutiere) de la fața locului într-o atare situație, dezinteresul pentru aflarea adevărului și a tuturor împrejurărilor în care s-a produs incidentul (art. 5 Cod procedură penală), pentru ca ulterior să se dispună suspendarea inatacabilă rezonabil a exercitării dreptului de a conduce, dă naștere unor abuzuri care cauzează prejudicii importante, materiale și morale, în viețile celor care depind atât de mult de permisul de conducere pentru întreținerea personală sau a familiei.
Ca să nu spun că nu s-a luat în considerare în niciun fel art. 11 din OG nr. 2/2001 care socotește cazul fortuit ca înlăturând caracterul contravențional al unei fapte.
Constat consternat: în cauză nu s-a dorit aflarea adevărului.
Dacă într-o plângere contravențională se poate solicita constatarea netemeiniciei procesului-verbal și se poate dovedi această netemeinicie cu ajutorul probelor, în cazul suspendării dispusă prin dispoziția șefului poliției rutiere, conducătorilor auto li se răpește dreptul de a dovedi netemeinicia în mod rezonabil, și sunt lipsiți astfel de o procedură de contestare eficientă, iar nu doar teoretică.
De lege ferenda, consider că se impune reglementarea unei proceduri de contestare a dispozițiilor șefului poliției rutiere în situațiile prevăzut de art. 103 din OUG 195/2002, procedură de natura plângerii împotriva procesului-verbal de contravenție.
Mă numesc Emanuel V. Drăgan și sunt licențiat în Drept la UMFST ”George Emil Palade” din Târgu Mureș. Am absolvit un master profesional în Instituții judiciare și profesii liberale și, în prezent, sunt avocat colaborator una dintre cele mai de prestigiu Societăți Civile Profesionale de Avocați – Dobre, Damian & Asociații, în cadrul Baroului Mureș. În timpul liber, scriu articole juridice, tutoriale și despre alte situații interesante din viața de zi cu zi. Mă găsești și pe Linkedin sau mă poți contacta aici.
