Suspendarea permisului din dispoziția șefului poliției rutiere. Potențiale abuzuri. Netemeinicie. Lipsa unei căi eficiente de atac.

Consternare = nedumerire amestecată cu mâhnire și cu indignare; surpriză neplăcută (Dicționarul Explicativ Român).

Eficient = folositor, practic, util, putincios, eficace (Dicționarul Explicativ Român).

Se dau următoarea speță și următoarele probleme juridice:

Noapte de vară. Cer senin. Client conducând pe un drum județean neiluminat și nesemnalizat împreună cu soția lui. Dintr-o dată drumul o ia spre dreapta iar în absența oricăror indicatoare sau marcaje care să semnalizeze această schimbare de direcție, fiind în imposibilitate de a frâna suficient datorită curbei deosebit de periculoasă, intră cu mașina pe contrasens și se lovește de capătul unui pod.

La fața locului ajung echipajele de poliție care dau primul verdict: Nu s-a respectat viteza de circulație pe acel sector de drum iar conducătorul auto a intrat pe contrasens.

Fără probe. Fără nimic. Evident, se ignoră declarațiile conducătorului auto și ale soției.

Sunt audiate câteva persoane ajunse ulterior la fața locului, persoane care opinează ca la Vox Populi. Nimeni nu a văzut momentul impactului. Presupoziții sunt aruncate cu duiumul: Sigur a avut viteză; Da, așa circulă tinerii în ziua de astăzi; Bine că nu au murit maică, dar foarte tare veneau.

Se procedează la reținerea permisului de conducere, se eliberează dovadă cu drept de circulație și se întocmește un dosar penal pentru vătămare corporală din culpă.

După 5 luni de lucru intens la dosar și de cercetări amănunțite, dosarul cuprinzând 15 file din care 5 erau dovezi de comunicare, se dispune clasarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. e) (lipsește plângerea prealabilă) și lit. b) teza I Cod procedură penală: „fapta nu este prevăzută de legea penală.”.

În cuprinsul referatului cu propunere de clasare se arată cauza incidentului: neadaptarea vitezei și pătrunderea pe sensul opus. Nu se indică vreun temei din Codul rutier pentru fapta săvârșită. Să zicem că nu este „treaba” organului de cercetare penală.

Nimeni nu a analizat condițiile de circulație pe acel drum, nimeni nu a constatat că acea curbă nu este semnalizată, nici măcar în prezent. Probabil că scopul deschiderii dosarului nu a fost aflarea adevărului, ci doar găsirea unui vinovat.

Art. 103 din OUG 195/2002:

(1) Suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, tractoare agricole sau forestiere ori tramvaie se dispune:

d) pentru o perioadă de 180 de zile în cazul accidentului de circulație din care a rezultat decesul sau vătămarea corporală a unei persoane dacă a fost încălcată o regulă de circulație pentru care prezenta ordonanță de urgență prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce și instanța de judecată sau procurorul a dispus clasarea în condițiile art. 16 alin. (1) lit. b), e) și g) din Codul de procedură penală (…).

Pentru că încă nu cunoaștem fapta contravențională care se impută clientului, ne prezentăm la Biroul rutier, eliberări permise, un singur ghișeu la care 50 de persoane din toată țara așteaptă pentru un interval de lucru de 2 ore.

Ne ajută Dumnezeu și ajungem la „geam” , unde i se aduce la cunoștință clientului meu că i-a fost suspendat permisul de conducere pentru 180 de zile începând cu acum 3 săptămâni.

Art 103 alin. (1^1) din OUG 195/2002:

(1^1) În situația prevăzută la alin. (1) lit. c) și d), suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, tractoare agricole sau forestiere ori tramvaie se dispune de către șeful poliției rutiere pe raza căreia a fost săvârșită fapta, începând cu ziua imediat următoare celei expirării prelungirii valabilității dovezii înlocuitoare (…) Dispoziția privind suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, tractoare agricole sau forestiere ori tramvaie se emite în termen de 5 zile de la data la care șeful poliției rutiere pe raza căreia a fost săvârșită fapta a luat cunoștință de soluționarea procesului penal și se comunică titularului permisului de conducere în termen de 15 zile de la emiterea acesteia. (…)

Clientul meu nu a primit niciodată dispoziția șefului poliției rutiere. Nu cunoaștem fapta, de dragul discuției să o numim contravențională, pentru care codul rutier să prevadă suspendarea exercitării dreptului de a conduce, și care s-a reținut în sarcina acestuia, alături de motivarea concretă.

De unde vine consternarea?

Dacă în cazul unui proces-verbal de contravenție, contravenientul poate să atace acest act și să obțină restituirea permisului până la soluționarea cauzei de către instanța de judecată, în situația expusă supra nu există vreo modalitate de acest gen prin care să se poată contesta în această manieră dispoziția șefului poliției rutiere.

Și spun modalitate de acest gen pentru că singura modalitate a cărei soluționare ar face termenul de 180 de zile să pară ca o singură zi, este acțiunea în contencios administrativ, o dată pentru suspendarea actului administrativ (dispoziția șefului poliției rutiere) și o dată pentru anularea actului administrativ, ambele acțiuni atacabile cu recurs, cu termen de soluționare la calendele grecești.

Consider că reglementarea actuală, care nu permite atacarea dispoziției șefului poliției rutiere de suspendare a exercitării dreptului de a conduce în cazul clasării unui dosar penal pentru temeiul arătat, într-o manieră identică celei de contestare a unui proces-verbal de contravenție, cu posibilitatea redobândirii permisului până la soluționarea plângerii, constituie fundamentul multor abuzuri pentru învingerea cărora prea puține persoane sunt dispuse să petreacă 1 an judecându-se în contencios administrativ la Tribunal și apoi la Curtea de Apel, de multe ori cu soluții de rămânere fără obiect.

În plus, și cu referire strictă la speța expusă, în condițiile date, condiții care ar fi putut fi constatate de organele de poliție care au ajuns la fața locului, menționarea unor motive precum neadaptarea vitezei și pătrunderea pe contra-sens sunt total nefondate în lumina în care sunt puse, în special pătrunderea pe contra-sens, acțiune pe care clientul meu nu putea să o evite în situația concretă în care se afla.

Lipsa oricărui agent de poliție (inclusiv a șefului poliției rutiere) de la fața locului într-o atare situație, dezinteresul pentru aflarea adevărului și a tuturor împrejurărilor în care s-a produs incidentul (art. 5 Cod procedură penală), pentru ca ulterior să se dispună suspendarea inatacabilă rezonabil a exercitării dreptului de a conduce, dă naștere unor abuzuri care cauzează prejudicii importante, materiale și morale, în viețile celor care depind atât de mult de permisul de conducere pentru întreținerea personală sau a familiei.

Ca să nu spun că nu s-a luat în considerare în niciun fel art. 11 din OG nr. 2/2001 care socotește cazul fortuit ca înlăturând caracterul contravențional al unei fapte.

Constat consternat: în cauză nu s-a dorit aflarea adevărului.

Dacă într-o plângere contravențională se poate solicita constatarea netemeiniciei procesului-verbal și se poate dovedi această netemeinicie cu ajutorul probelor, în cazul suspendării dispusă prin dispoziția șefului poliției rutiere, conducătorilor auto li se răpește dreptul de a dovedi netemeinicia în mod rezonabil, și sunt lipsiți astfel de o procedură de contestare eficientă, iar nu doar teoretică.

De lege ferenda, consider că se impune reglementarea unei proceduri de contestare a dispozițiilor șefului poliției rutiere în situațiile prevăzut de art. 103 din OUG 195/2002, procedură de natura plângerii împotriva procesului-verbal de contravenție.


Mă numesc Emanuel V. Drăgan și sunt licențiat în Drept la UMFST ”George Emil Palade” din Târgu Mureș. Am absolvit un master profesional în Instituții judiciare și profesii liberale și, în prezent, sunt avocat colaborator una dintre cele mai de prestigiu Societăți Civile Profesionale de Avocați – Dobre, Damian & Asociații, în cadrul Baroului Mureș. În timpul liber, scriu articole juridice, tutoriale și despre alte situații interesante din viața de zi cu zi. Mă găsești și pe Linkedin sau mă poți contacta aici.

Răspunderea și tratamentul juridic al livratorilor

Una dintre cele mai vizibile consecințe ale pandemiei de COVID-19, cu efecte până în prezent și cu siguranță și în viitor, este creșterea exponențială a firmelor de tipul celor ca Glovo, Bringo, Tazz, etc. Pandemia de coronavirus ne-a obligat să petrecem aproape tot timpul în casă, dar livratorii, sau curierii cum îi mai numim noi, nu au avut parte de același tratament.

Vorbind strict despre Glovo, dacă în 2018 avea o cifră de afaceri de 1.300.000 lei, în 2020 înregistra o cifră de afaceri de 167.000.000 lei iar în 2021 de 283.000.000 lei. Apare ca fiind evident avântul de care s-au bucurat aceste firme în una dintre perioadele cele mai dificile din ultimii 50 de ani.

Totuși, există prea puține persoane care știu cum funcționează parteneriatul livratorilor cu Glovo, ce drepturi și obligații au curierii și, desigur, cine plătește atunci când comanda are „transport gratuit”?

Prin acest articol nu-mi propun să epuizez toate variantele posibile de lucru și nici nu pretind că dețin informații cu privire la fiecare comision practicat de vreuna dintre firmele amintite mai sus. De fapt, însăși curierii sunt cei mai în măsură să explice avantajele (dacă sunt…) și dezavantajele colaborării cu astfel de societăți. În linii mari, vom privi punctual asupra unor aspecte juridice care reglementează raporturile contractuale la care fac referire.

Curierii sunt angajați?

Uneori da, alteori nu. În orice caz, nu sunt angajați la firma care se promovează a fi cea care îți livrează mâncarea. Cred că suntem cu toții obișnuiți cu reclamele obositoare de pe YouTube în care aproape toate firmele de genul Glovo, Tazz, etc. repetă continuu următoarea afirmație: îți livrăm mâncarea.

În realitate, aceste firme nu îți livrează mâncarea. Curierii îți livrează mâncarea, iar curierii nu sunt angajații lor. Pentru simplificarea terminologiei mă voi referi la aceste firme (Glovo, Tazz, Bringo, etc.) ca intermediari. Există cel puțin 3 variante de lucru:

1. Persoană fizică autorizată (P.F.A.)

Înființarea unei persoane fizice autorizate cu cod CAEN 5320 (Alte activități poștale și de curier)și desfășurarea activității la terți este cea mai comună variantă de lucru.

Se încheie un contract de colaborare cu intermediarul în care se convin comisioanele și toate costurile pe care trebuie să le suporte curierul. De regulă, pentru a evita recalificarea colaborării ca fiind un raport de muncă, se convine un timp de lucru de 2 ore pe zi.

Potrivit Codului civil, cea mai simplă definiție a contractului de colaborare este următoarea: „(1) Contractul-cadru este acordul prin care părţile convin să negocieze, să încheie sau să menţină raporturi contractuale ale căror elemente esenţiale sunt determinate de acesta.” (art. 1176 Cod civil).

De asemenea, potrivit art. 7 pct. 3 din Legea nr. 227/2015 (Codul fiscal) este definită ca activitate independentă orice activitate desfășurată de către o persoană fizică în scopul obținerii de venituri, care îndeplinește cel puțin 4 dintre următoarele criterii:

  • persoana fizică dispune de libertatea de alegere a locului şi a modului de desfăşurare a activităţii, precum şi a programului de lucru;
  • persoana fizică dispune de libertatea de a desfăşura activitatea pentru mai mulţi clienţi;
  • riscurile inerente activităţii sunt asumate de către persoana fizică ce desfăşoară activitatea;
  • activitatea se realizează prin utilizarea patrimoniului persoanei fizice care o desfăşoară;
  • activitatea se realizează de persoana fizică prin utilizarea capacităţii intelectuale şi/sau a prestaţiei fizice a acesteia, în funcţie de specificul activităţii;
  • persoana fizică face parte dintr-un corp/ordin profesional cu rol de reprezentare, reglementare şi supraveghere a profesiei desfăşurate, potrivit actelor normative speciale care reglementează organizarea şi exercitarea profesiei respective;
  • persoana fizică dispune de libertatea de a desfăşura activitatea direct, cu personal angajat sau prin colaborare cu terţe persoane în condiţiile legii.

2. Societate cu răspundere limitată (S.R.L.)

Mă refer aici la un S.R.L unde asociat unic va fi curierul. Această variantă complică lucrurile în ceea ce privește retragerea banilor din firmă în cazul în care curierul nu dorește să fie și angajat. Dividentele se pot retrage numai în anumite momente iar în perioada dintre aceste momente curierul nu obține, practic, niciun venit.

Din nou, se încheie un contract de colaborare în care se convin comisioanele și taxele plătibile.

3. Angajat la o societate cu răspundere limitată colaboratoare cu intermediarul

Această variantă de lucru este la fel de întâlnită ca cea a persoanei fizice autorizate. Cu alte cuvinte, există o firmă colaboratoare cu intermediarul la care curierii sunt angajați în raporturi juridice de dreptul muncii. Aceasta înseamnă că livratorilor le sunt asigurate toate drepturile prevăzute de Codul muncii pentru angajați.

În această variantă, firma colaboratoare cu intermediarul încasează prețul colaborării după care plătește salariile angajaților curieri și apoi reține profitul.

Avantajele colaborării ca P.F.A.

Printre avantajele colaborării ca P.F.A. se numără:

  • lipsa subordonării;
  • libertatea alegerii programului de lucru;
  • posibilitatea alegerii clientelei;

Dezavantajele colaborării ca P.F.A.

Printre dezavantajele colaborării ca P.F.A. se numără:

  • riscurile inerente desfășurării activității de livrare sunt suportate de către livrator;
  • curierul nu beneficiază de protecţia oferită de legislaţia muncii cu privire la
    • salariul minim;
    • ore suplimentare plătite;
    • contribuții sociale;
    • ajutor pentru șomaj;
    • posibilitatea de a fi reprezentat de un sindicat, etc.
  • plata contribuțiilor îi revine curierului;

Avantajele statutului de angajat al unor firme colaboratoare

  • Beneficiază de drepturile prevăzute de lege pentru angajați:
    • salariu minim pe economie;
    • ore suplimentare plătite;
    • contribuții sociale;
    • ajutor pentru șomaj;
    • concediu plătit;
    • posibilitatea reprezentării de un sindicat, etc.

Dezavantajele colaborării ca angajat al unor firme colaboratoare

  • Existența raportului de subordonare dintre angajat și angajator;
  • Program de lucru fix;
  • Clientela nu poate fi aleasă.

Răspunderea curierului

Cu cât independența este mai mare, cu atât răspunderea pentru eventualele neregularități te ajunge din urmă.

Chiar dacă unii intermediari au construit un sistem de soluționare a pretențiilor clienților nemulțumiți prin rambursarea integrală sau parțială a contravalorii comenzii, să nu ne imaginăm că acele costuri nu se impută ulterior celor vinovați de acea nemulțumire.

În cazul P.F.A.-ului, imputarea este resimțită de curier în încasările sale zilnice. În cazul curierului angajat în cadrul unei societăți colaboratoare, imputarea este resimțită de societate care poate fie să o pună în sarcina angajatului fie să o suporte dintr-un fond special constituit pentru acest lucru, angajatul nefiind afectat, ci poate doar mustrat sau avertizat pentru a evita evenimente generatoare de cheltuieli de genul acesta pe viitor.

O scurtă privire asupra comisioanelor

Vorbeam la începutul acestui articol despre transportul gratuit și pe tot parcursul articolului despre comisioane. Potrivit unei postări publice a unui livrator (click aici):

  • Transportul gratuit este de fapt suportat de curier iar acesta nu este rambursat de intermediar;
  • Comisionul din încasări este de 36%;
  • Taxa pentru mentenanță aplicație (?) este de 25 de lei pe săptămână.

Acum, ținând cont că firmele care își vând mâncarea prin intermediul acestor aplicații trebuie să facă și ele profit, cred că de acum vom înțelege mai ușor de ce unele prețuri sunt exagerate pentru niște preparate absolut banale (de ex.: o salată cu 5 ingrediente, sare și ulei de măsline = 35 lei).

* * *

În orice caz, avantajul colaborării cu livratorii în schimbul angajării acestora apare ca fiind evident. Prin acest procedeu juridic se pasează elegant răspunderea intermediarilor fie pe titularul P.F.A.-ului fie pe titularul/titularii S.R.L-ului. În această formulă de lucru, intermediarul continuă să se promoveze ca fiind livrator, în timp ce evită să își complice existența prin aplicarea dispozițiilor de dreptul muncii, pasând această responsabilitate în sarcina firmelor colaboratoare cu livratori angajați.

Să mulțumim, așadar, livratorilor din orașele noastre pentru activitatea pe care o desfășoară, de cele mai multe ori în pierdere, și de care beneficiem zilnic sau săptămânal acasă sau la locurile noastre de muncă.


Mă numesc Emanuel V. Drăgan și sunt licențiat în Drept la UMFST ”George Emil Palade” din Târgu Mureș. Am absolvit un master profesional în Instituții judiciare și profesii liberale și, în prezent, sunt avocat colaborator una dintre cele mai de prestigiu Societăți Civile Profesionale de Avocați – Dobre, Damian & Asociații, în cadrul Baroului Mureș. În timpul liber, scriu articole juridice, tutoriale și despre alte situații interesante din viața de zi cu zi. Mă găsești și pe Linkedin sau mă poți contacta aici.

Cum să te protejezi împotriva furtului de identitate?

Ce este furtul de identitate?

Furtul de identitate presupune ca datele tale personale să ajungă în mâini greșite și să fie folosite fără permisiunea ta pentru achiziții și tot felul de activități frauduloase.

Partea înfricoșătoare este că cei mai mulți dintre noi ne oferim de bunăvoie datele personale pe internet și că este ușor pentru infractorii cibernetici să le exploateze. Având în vedere că toți folosim tehnologia și internetul în zilele noastre, acest lucru s-ar putea întâmpla oricui. Totuși, furtul de identitate poate fi prevenit cu unele cunoștințe de bază, planificare și conștientizare.

Cum are loc furtul de identitate?

Scurgeri de date

O scurgere a datelor se întâmplă atunci când cineva obține acces neautorizat la datele unei companii. În timpul unei astfel de încălcări, numele, numerele de telefon și datele despre cardurile bancare sunt printre cele mai frecvente informații care sunt furate. Deși este aproape imposibil să păstrați informațiile complet în siguranță împotriva scurgerii datelor, există pași pentru a minimiza riscul.

Navigare nesigură

Puteți naviga pe internet în siguranță, accesând site-uri cunoscute, în special site-uri web cu certificate de securitate. Problema este atunci când introduceți informațiile dvs. pe un site web nesecurizat sau compromis. În acest caz, s-ar putea să oferiți datele dumneavoastră, gratuit, chiar unui infractor cibernetic.

Din fericire, browserele moderne ne avertizează de obicei când încercăm să accesăm site-uri web riscante.

Magazine de pe Dark Web

Datele personale furate ajung adesea pe dark web. Este o rețea ascunsă de site-uri web pe care browserele obișnuite nu o pot accesa. Datele furate sunt de obicei vândute altor persoane cu intenții potențial infracționale.

Dark web-ul este un refugiu pentru infractorii cibernetici, și nu numai, deoarece aceștia folosesc un software special atunci când îl vizitează pentru a-și ascunde identitatea și istoricul navigării. Dacă datele dumneavoastră ajung pe dark web, acestea or fi puse la dispoziția oricui este dispus să le cumpere.

Activități malware

Malware-ul este un software rău intenționat conceput pentru a provoca „dezordine” pe un computer odată ce acesta este instalat. Infractorii cibernetici îl pot folosi pentru a vă fura datele sau pentru a vă spiona activitățile online.

Furtul cardului bancar

Furtul cardurilor bancare este unul dintre cele mai comune forme de furt de identitate. De obicei, se întâmplă prin accesarea nepermisă a datelor, prin furtul fizic al cardului dvs. și, de asemenea, prin scurgerile de date provenite de la magazinele online unde datele cardului dumneavoastră sunt stocate întrucât pentru ultima comandă pe care ați făcut-o ați ales să plătiți cu cardul.

Atacurile de phishing și spam

Infractorii obțin de obicei informațiile dumneavoastră personale utilizând mijloace de comunicare electronică, cum ar fi e-mailul, iar această comunicare este foarte uzuală. Scopul principal al acestor e-mailuri este de a vă face să vă oferiți informațiile personale.

De exemplu, este posibil să primiți un e-mail care pare să provină de la banca dvs., iar în acest e-mail ar putea fi un link care vă duce la un site web fals care arată exact ca site-ul băncii aceleia. Dacă introduceți informații pe acel site web, cum ar fi informații despre cardul bancar sau chiar un nume de utilizator și o parolă, acestea ajung direct în mâinile infractorilor cibernetici.

Deci, ori de câte ori ceva despre un e-mail nu pare în regulă, ștergeți-l, deoarece ar putea fi o încercare de furt de identitate.

Wi-Fi Hacking

Ori de câte ori vă folosiți laptopul sau telefonul în timp ce sunteți conectat la o rețea Wi-Fi publică, cum ar fi cele din aeroporturi sau cafenele, trebuie să fiți atenți la datele pe care le introduceți și aplicațiile pe care le folosiți, deoarece hackerii folosesc și rețelele respective.

Prin introducerea oricăror informații personale, cum ar fi numărul cardului dumneavoastră, în timp ce vă aflați conectat la o rețea Wi-Fi publică, un hacker din aceeași rețea le poate intercepta și veți deveni o țintă sigură.

Sfaturi pentru a vă proteja de furtul de identitate

Poate părea aproape imposibil să vă protejați complet datele personale în zilele noastre, dar există modalități de a vă proteja de a cădea victimă furtului de identitate. Iată câteva sfaturi importante pentru a fi în siguranță online:

  1. Asigurați-vă că ștergeți de pe dispozitivele dumneavoastră toate extrasele private cu informații confidențiale, în special cele care conțin detalii bancare.
  2. Când sunteți abordat de agenți de vânzări, asigurați-vă că cel cu care vorbiți este angajat al firmei respective. Informați-vă despre politica lor de confidențialitate sau informați-i că îl veți contacta ulterior după ce vă veți informa.
  3. Examinați întotdeauna cu atenție extrasele cardului dumneavoastră bancar pentru a vă asigura că recunoașteți toate achizițiile, comercianții și locațiile tranzacțiilor. În funcție de banca la care sunteți client, puteți să vă setați o înghețare a cardului sau o alertă de fraudă în raport de cardul dumneavoastră bancar. Înghețarea va bloca pe oricine să vă acceseze contul bancar sau să vă utilizeze cardul. Cu toate acestea, nu uitați faptul că firmele cu care ați avut sau aveți raporturi comerciale în prezent și care au deja acces legitim la cardul dvs. își vor păstra acest acces.
  4. Nu vă scăpați niciodată cardul bancar din vedere. Dacă nu puteți să vă îngrijiți de cardul dumneavoastră, atunci mai degrabă plătiți cu numerar. Sigur nu vă doriți ca datele cardului dumneavoastră să fie furate în timp ce nu sunteți atent.
  5. Încercați să vă complicați parolele, deoarece este dificil de aflat o parolă complexă. Cercetătorii de securitate au descoperit că doar 0,03% din 550 de milioane de parole folosesc spații. Sunt caractere care vă vor crește puterea parolei.
  6. Încercați să păstrați software-ul antivirus actualizat. Asigurați-vă întotdeauna că rulați cea mai recentă versiune pe dispozitivele dvs.

Concluzie

Privind toate aceste modalități posibile de a fura date personale aproape că nici nu mai vrem să petrecem timp online. Din fericire, nu este chiar atât de rău. Suntem protejați de diferite aplicații pre-instalate pe dispozitivele noastre iar dacă nu avem un comportament naiv, s-ar putea ca niciodată să nu fim ținta vreunui atac cibernetic.

În general, nu ne plimbăm pe stradă spunându-le oamenilor datele noastre bancare. De aceea, să nu facem acest lucru nici în mediul online. Vă recomand să fiți atenți la ce date introduceți pe internet, unde și cine sunt cei care beneficiază de ele, la fel cum faceți și în viața reală.


Mă numesc Emanuel V. Drăgan și sunt licențiat în Drept la UMFST ”George Emil Palade” din Târgu Mureș. Am absolvit un master profesional în Instituții judiciare și profesii liberale și, în prezent, sunt avocat colaborator una dintre cele mai de prestigiu Societăți Civile Profesionale de Avocați – Dobre, Damian & Asociații, în cadrul Baroului Mureș. În timpul liber, scriu articole juridice, tutoriale și despre alte situații interesante din viața de zi cu zi. Mă găsești și pe Linkedin sau mă poți contacta aici.

Mecanismul juridic din spatele achizițiilor de bunuri folosind criptomonede

Definiții

Monedă fiduciară = înscris emis și pus în circulație de o bancă de emisiune care nu are valoare materială proprie, ci numai una convențională și care îndeplinește funcția de mijloc de schimb.

Cu alte cuvinte, banii de hârtie așa cum îi știm noi.

Monedă electronică = valoarea monetară stocată electronic, inclusiv magnetic, reprezentând o creanță asupra emitentului, emisă la primirea fondurilor în scopul efectuării de operațiuni de plată și care este acceptată de o persoană, alta decât emitentul de monedă electronică (Legea nr. 127/2011).

Cu alte cuvinte, cifrele care apar într-un cont bancar și care sunt echivalentul banilor de hârtie pe care i-am depus la o bancă.

Monedă virtuală = o reprezentare digitală a valorii care nu este emisă sau garantată de o bancă centrală sau de o autoritate publică, nu este în mod obligatoriu legată de o monedă instituită legal și nu deține statutul legal de monedă sau de bani, dar este acceptată de persoane fizice sau juridice ca mijloc de schimb și poate fi transferată, stocată și tranzacționată electronic (Legea nr. 207/2021).

Cu alte cuvinte, dar nu limitativ, criptomonedele.

Ce este o criptomonedă?

O criptomonedă este o monedă virtuală (un activ digital) care joacă rolul unui mijloc de schimb, funcționează prin intermediul unui sistem informatic și nu depinde de o autoritate centrală, cum ar fi un guvern sau o bancă.

Unde sunt stocate criptomonedele?

Criptomonedele sunt stocate într-un portofel (care joacă rolul unui cont bancar, așa cum îl știm noi), de cele mai multe ori digital, cu acces la blockchain.

La ce putem folosi criptomonedele?

Potrivit definiției legale, criptomonedele sunt reprezentări digitale ale unei valori acceptate de persoane ca mijloc de schimb. Astfel, înțelegem că putem folosi criptomonedele pentru achiziționarea de bunuri și servicii.

Totuși, ținând cont că achizițiile de bunuri și servicii constituie acte juridice supuse legislației, în acest articol vom analiza mecanismul juridic din spatele tranzacțiilor realizate cu criptomonedă.

Starea de fapt

Să luăm următoarea stare de fapt:

A are un portofel digital în care deține 1 criptomonedă a cărei valoare echivalent-acceptată în RON este de 2000 RON.

B este o societate comercială care vinde un telefon mobil la prețul de 2000 RON.

A dorește să cumpere telefonul mobil folosind criptomoneda stocată în portofelul digital.

B dorește să încaseze prețul în RON.

Implicații juridice

Analizând starea de fapt expusă, constatăm faptul că între A și B se dorește încheierea unui contract de vânzare-cumpărare.

B are calitatea de vânzător iar A are calitatea de cumpărător.

Potrivit art. 1650 alin. (1) Cod civil: „Vânzarea este contractul prin care vânzătorul transmite sau, după caz, se obligă să transmită cumpărătorului proprietatea unui bun în schimbul unui preț pe care cumpărătorul se obligă să îl plătească.”.

Așadar, de esența contractului de vânzare este bunul și prețul. Vânzătorul transmite bunul, cumpărătorul plătește prețul.

Potrivit art. 1660 alin. (1) Cod civil: „Prețul constă într-o sumă de bani.”

Cu alte cuvinte, contravaloarea bunului pe care vânzătorul dorește să îl înstrăineze trebuie exprimată într-o sumă de bani pentru a fi în prezența unui preț în sensul contractului de vânzare cumpărare.

Așa cum observam, prin bani se înțeleg: moneda fiduciară și moneda electronică.

Moneda virtuală nu este recunoscută, în România, sub titulatura de bani.

Așadar, în cazul unui contract de vânzare a unui bun, prețul nu poate fi exprimat într-o monedă virtuală (criptomonedă), ci numai în bani (RON, EUR, USD, etc.)

Totuși, care este mecanismul juridic pe care A și B îl pot folosi pentru a încheia în mod valabil un contract de vânzare?

Mecanismul juridic din spatele achizițiilor de bunuri folosind criptomonedă

Stabilirea prețului

În primul rând, prețul bunului care face obiectul contractului de vânzare cumpărare trebuie stabilit în bani. În cazul nostru, în contractul încheiat între A și B prețul contractului va trebui menționat ca fiind 2000 RON.

Plata prețului 

Potrivit art. 1469 Cod civil: „Plata constă în remiterea unei sume de bani sau, după caz, în executarea oricărei alte prestații care constituie obiectul însuși al obligației.”.

Cu alte cuvinte, prețul stabilit în bani de către părți se poate plăti prin executarea oricărei alte obligații pe care părțile o evaluează de comun acord la cuantumul prețului.

De asemenea, conform art. 1492 Cod civil: „Debitorul nu se poate libera executând o altă prestație decât cea datorată, chiar dacă valoarea prestației oferite ar fi egală sau mai mare, decât dacă creditorul consimte la aceasta. În acest din urmă caz, obligația se stinge atunci când noua prestație este efectuată.”

Astfel, în cazul nostru, A se poate libera de plata prețului de 2000 RON către B prin darea în plată a criptomonedei deținută în portofelul virtual dacă B acceptă această prestație.

Constatând că valoarea criptomonedei este de 2000 RON la momentul plății, adică exact valoarea prețului contractului, B va primi această prestație în locul plății prețului în bani ca o dare în plată din partea lui A.

Cum încasează B prețul în RON?

B va apela la un intermediar care prestează serviciul de schimb între moneda virtuală și cea fiduciară (acești intermediari trebuie să se înregistreze la MFP). Va încheia cu acesta un contract de comision în temeiul căruia, potrivit art. 1475 Cod civil („Plata trebuie făcută creditorului, reprezentantului său, legal sau convențional, persoanei indicate de acesta (…)”), intermediarul va încasa prețul contractului din portofelul lui A în criptomonedă, va opera un schimb de genul schimbului valutar și va remite lui B echivalentul criptomonedei în RON (sau în moneda în care s-a stabilit prețul), în schimbul unui comision pe care i-l va factura lui B în raport de fiecare operațiune de transformare.

***

Mecanismul juridic expus asigură următoarele:

  • Respectarea condițiilor legale pentru încheierea unui contract de vânzare – prețul este exprimat în bani.
  • Achiziționarea de bunuri folosind criptomonedă prin mecanismul dării în plată cu acordul vânzătorului.
  • Vânzătorul încasează banii în RON, astfel că nu va avea bătăi de cap din punct de vedere contabil.

***

Menționez faptul că în situația în care se dorește exprimarea prețului în criptomonedă, părțile au la îndemână încheierea unui contract de schimb de active, iar nu încheierea unui contract de vânzare. Astfel, copermutanții vor schimba cele două active pe care le dețin (telefonul, respectiv criptomoneda).

***

Până când legislația din România nu va cuprinde prevederi legate de tranzacțiile folosind monedă virtuală și până când aceste monede nu vor putea fi utilizate pentru exprimarea prețului, în cazul tranzacțiilor care implică astfel de monede vor trebui utilizate procedee juridice complexe, pentru asigurarea legalității raporturilor juridice, după modelul celor expuse în acest articol.


Mă numesc Emanuel V. Drăgan și sunt licențiat în Drept la UMFST ”George Emil Palade” din Târgu Mureș. Am absolvit un master profesional în Instituții judiciare și profesii liberale și, în prezent, sunt avocat colaborator una dintre cele mai de prestigiu Societăți Civile Profesionale de Avocați – Dobre, Damian & Asociații, în cadrul Baroului Mureș. În timpul liber, scriu articole juridice, tutoriale și despre alte situații interesante din viața de zi cu zi. Mă găsești și pe Linkedin sau mă poți contacta aici.

Deținere de droguri de risc. Scoatere din țară de droguri de risc. Renunțare la urmărirea penală. Clasare.

Redăm mai jos, în parte, o ordonanță de renunțare la urmărirea penală și de clasare într-o speță de drept penal privind următoarele infracțiuni:

  • deținere de droguri de risc, pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000;
  • tentativă la scoaterea din țară de droguri de risc, fără drept, prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Deținere de droguri de risc, pentru consum propriu, fără drept

(1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Scoaterea din țară de droguri de risc, fără drept

(1) Introducerea sau scoaterea din țară, precum și importul ori exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

Conținutul ordonanței de renunțare la urmărirea penală și clasare

Prin ordonanța din data de .. s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la săvârșirea infracțiunilor de scoaterea din țară de droguri de risc, fără drept, în forma tentativei, prevăzută de art. 32 alin. (1) Cod penal, raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și deținere de droguri de risc, pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

La data de …, suspectul a încercat să scoată din țară, fără drept, droguri de risc, cantitatea de 0.0493 grame Cannabis, ce face parte din Tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, cu completările și modificările ulterioare, pe care o deținea pentru consum propriu, fără drept, prin punctul de trecere al frontierei Aeroportul … cu cursa … . Cu ocazia controlului bagajelor, în rucsacul suspectului a fost găsit un dispozitiv metalic de mărunțire a semințelor (grinder) care conține urme de praf de culoare verde-oliv și miros înțepător și un plic transparent care conține substanțe vegetale de culoare verde oliv și miros înțepător.

Din raportul de constatare din …, emis de Laboratorul de Analiză … a rezultat că:

  • proba 1 – un dispozitiv pentru mărunțit (grinder) metalic, de culoare argintie, compus din 4 piese, în care se observă urme materiale în care s-a pus în evidență Tetrahidrocannabinol (THC)
  • proba 2 – fragmente vegetale (inflorescențe) mărunțite de culoare verde-oliv, introduse într-o punguță din material plastic transparent cu ziplock a fost constituită din 0.0493 grame Cannabis.

Probele 1 și 2 conțin Tetrahidrocannabinol (THC), subsanță psihotropă, biosintetizată de planta Cannabis.

Cannabis face parte din Tabelul-Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, cu completările și modificările ulterioare.

Raportat la comiterea infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

Din mijloacele de probă administrate în cauză rezultă fără urmă de dubiu desfășurarea acestei activități infracționale. (…) Din analiza actelor de urmărire penală efectuate apreciem însă că în prezenta cauză devin aplicabile prevederile art. 318 Cod procedură penală, având în vedere faptul că pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă și luând în considerare împrejurările concrete și modalitatea de comitere a faptei, ajungându-se la concluzia potrivit căreia nu există un interes public în urmărirea acesteia.

În concret, raportat la natura și cantitatea drogurilor identificată ca fiind deținută de către suspect, respectiv droguri de risc, și anume 0.0493 grame Cannabis, pentru consumul său propriu și la persoana suspectului, care nu are antecedente penale și a fost de acord cu prestarea unei munci în folosul comunității; având totodată în vedere faptul că suspectul nu este cunoscut ca având preocupări pe linia traficului de droguri, are studii medii, este integrat în societate și are o sursă licită de venit, se poate conchide în sensul că nu există un interes public în continuarea urmăririi penale (…). Apreciem că se impune însă luarea față de suspectul … a unei obligații dintre cele prevăzute de art. 318 alin. (6) Cod procedură penală, respectiv obligarea acestuia să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 30 de zile la Primăria … .

(…) În plus, se observă faptul că suspectul are o sursă licită de venit și este integrat în societate, context în care considerăm oportună dispunerea unei soluții de renunțare la urmărirea penală cu impunerea obligației de a presta muncă în folosul comunității, scopul procesului penal fiind atins în această manieră.

Raportat la comiterea infracțiunii de tentativă la scoaterea din țară de droguri de risc, fără drept, prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

(…) Din probele administrate în cauză nu s-a putut stabili, dincolo de orice dubiu rezonabil că suspectul … intenționa să scoată din țară, cu destinația …, cantitatea de 0.0493 grame Cannabis ce a fost identificată în interiorul măcinătorului, fiind credibilă versiunea acestuia, respectiv că a pus măcinătorul în ghiozdanul pe care l-a avut asupra sa în momentul depistării, la un moment anterior și a uitat de prezența acestuia. Astfel, nu sunt întrunite condițiile de tipicitate ale infracțiunii de scoaterea din țară de droguri de risc sub aspectul formei de vinovăție, suspectul acționând din culpă (nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să îl prevadă, dacă dădea dovadă de diligență), nu cu intenție, motiv pentru care urmează a se dispune clasarea cauzei în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza II Cod procedură penală. (…)


Mă numesc Emanuel V. Drăgan și sunt licențiat în Drept la UMFST ”George Emil Palade” din Târgu Mureș. Am absolvit un master profesional în Instituții judiciare și profesii liberale și, în prezent, sunt avocat colaborator la Dobre, Damian & Asociații – SCA în cadrul Baroului Mureș. În timpul liber, scriu articole juridice, tutoriale și despre alte situații interesante din viața de zi cu zi. Mă găsești și pe Linkedin sau mă poți contacta aici.

Proiect lege e-sports în România. Demers sortit eșecului. Analiză critică. Pl.-x nr. 638/2022.

Între 7 iulie și 17 iulie 2021 România a găzduit una dintre cele mai importante competiții organizate la nivel internațional: Campionatul Mondial de Dota 2 (The International 2021 – Dota 2).

În cadrul acestui concurs desfășurat pe Arena Națională au participat 18 dintre cele mai importante echipe din lume, care au concurat pentru o miză de 40 milioane de dolari.

Pe lângă faptul că acest eveniment a generat încasări semnificative statului român, ținând cont de toată activitatea de organizare, închiriere dar și prezența fizică a jucătorilor celor 18 echipe alături de antrenorii lor și reprezentanții grupului Valve, în perioada proximă finalizării competiției s-a discutat tot mai mult în spațiul public despre reglementarea sporturilor electronice în țara noastră.

Astfel, s-a arătat că există peste 8000 de jucători amatori și profesioniști și peste 50 de cluburi de sporturi electronice iar veniturile obținute din această activitate depășesc cadrul neglijabilului.

Probabil ținând cont de aceste împrejurări cu puternic impact în spațiul public, în luna iunie a anului 2022, organizația de tineret al unui partid politic anunța depunerea unui proiect de modificare a Legii nr. 69/2000 a educației fizice și sportului la registratura Parlamentului.

Proiectul vizează modificarea art. 1 alin. (3) din Legea nr. 69/2000, alături de introducerea unui alin. (4) și completarea literelor g), h), i), j), k) și l) din Anexa la lege.

Așadar, se propune definirea sportului electronic după cum urmează:

Prin sport se înțelege și sportul electronic, respectiv activitatea desfășurată în cadrul unui mediu virtual, prin utilizarea unui calculator sau al unui dispozitiv electronic, într-o formă organizată și competitivă, printr-o participare individuală sau în echipă și care să conducă la obținerea de rezultate în competiții de orice nivel.

De asemenea, se definesc și următoarele concepte:

  1. Sporturi electronice – totalitatea activităților desfășurate în cadrul unui mediu virtual prin utilizarea unui calculator sau al unui dispozitiv, într-o formă organizată și competitivă, printr-o participare individuală sau în echipă și care să conducă la obținerea de rezultate în competiții de orice nivel
  2. Jucător de sporturi electronice (e-player) – orice persoană fizică, cu vârsta de peste 14 ani, care își folosește abilitățile intelectuale în cadrul unui mediu virtual, într-o formă organizată și competitivă și este legitimat în registrul jucătorilor de sporturi electronice din România
  3. Organizație de sporturi electronice (e-club) – orice persoană juridică care îndeplinește condițiile de funcționare și în cadrul căruia se practică unul sau mai multe sporturi electronice.
  4. Competiție de sporturi electronice (e-competition) – reprezintă un eveniment organizat și competitiv, public sau privat, în cadrul unui mediu virtual și în cadrul căruia participă jucătorii de sporturi electronice.
  5. Arenă de sporturi electronice (e-sports arena) – ansamblu sau unitate imobiliară amenajată pentru desfășurarea competițiilor de sporturi electronice
  6. Asociație pentru organizarea sporturilor electronice (e-sport association) – reprezintă o organizație non-profit înființată potrivit O.G. nr. 26/2000 cu scopul de a organiza activitatea sporturilor electronice și a competițiilor sportive.

Pe deasupra, se recomandă alocarea unui cod CAEN special pentru persoanele juridice care urmează să desfășoare activitate în domeniul sporturilor electronice, pentru simplificarea procedurilor de autorizare pentru desfășurarea activităților specifice.

Deși inițiativa legislativă privește un domeniu aflat în expansiune pe teritoriul României, lipsurile propunerii legislative pot fi observate la o simplă analiză critică.

Definirea mediului virtual

Se face vorbire despre noțiunea de mediu virtual, fără însă a se defini acest concept în ceea ce privește sportul electronic.

Consider că într-un domeniu nereglementat nu se poate apela la definiții existente în alte acte normative în vigoare, având în vedere că mediul virtual în sensul sporturilor electronice vizează un cadru diferit de cel în care, spre exemplu, s-au desfășurat activitățile educaționale în timpul stării de urgență.

Prin mediu virtual în sensul educației s-ar putea înțelege un sistem de furnizare a materialelor educaționale prin mijloace web dar și un sistem de intermediere între profesori și elevi.

Observăm că această noțiune nu se poate aplica sportului electronic întrucât nu este compatibilă cu acesta. Imprevizibilitatea noțiunii de mediu virtual apare ca fiind o lacună a propunerii legislative.

În sensul sporturilor electronice, prin mediu virtual s-ar putea înțelege un sistem informatic on-line sau local care permite interconectarea concurenților fie prin intermediul unei platforme intermediare fie prin intermediul unui joc electronic care permite intermedierea.

Totuși, nici această definiție nu ar fi completă, având în vedere diversitatea jocurilor existente și posibilitățile de interconectare puse la dispoziție de fiecare dezvoltator. În plus, această noțiune nu acoperă conceptul de spectator mode, indispensabil observării și comentării competiției electronice.

Jucător de sporturi electronice

Pe lângă aptitudinile intelectuale avute în vedere de inițiatori, apreciez că ar trebui luate în considerare și aptitudinile fizice, ținând cont de faptul că unele jocuri antrenează nu numai inteligența, ci și instinctele fizice, agerimea fiind indispensabilă obținerii rezultatelor despre care se face vorbire.

De asemenea, sporturile electronice nu ar implica numai persoane fizice, ci și persoane juridice (echipele) cărora nu li s-a stabilit o definiție ori un cadru de organizare și funcționare.

Organizație de sporturi electronice

Deși definiția pare cuprinzătoare, apreciez că s-a omis includerea posibilității acestei organizații de a organiza ea însăși, în mediul virtual, competiții între participanți.

***

În lipsa reglementării cadrului de funcționare a sporturilor electronice, și în absența:

  • cadrului de funcționare al unei Federații de e-sports – a se vedea în acest sens art. 14 din Legea nr. 69/2000
  • unor norme de dreptul muncii previzibile pentru domeniul de activitate al jucătorilor de sporturi electronice
  • stabilirii drepturilor și obligațiilor persoanelor implicate în sporturile electronice

inițiativa legislativă apare ca fiind lipsită de fundație și este puțin probabil că va fi adoptată sub forma unei legi.         

Înainte de definirea conceptelor, sau cel târziu concomitent, se impunea oferirea întregului cadru de desfășurare a activităților de e-sports, prin includerea aici a tuturor normelor de dreptul muncii, drepturi, obligații, cadru organizatoric, vechime în muncă, includerea în clasificarea ocupațiilor din România, etc.

Așadar, textul propus apare ca fiind incompatibil cu legislația din România, imprevizibil, incoerent și neclar, intrând în conflict cu dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea unor acte normative.

Urmărirea procesului legislativ – Avize

Avizul Consiliului Economic și Social

Consiliul Economic și Social a dispus avizarea nefavorabilă a propunerii legislative. Motivarea aproape inexistentă și neclară este următoarea:

Nu se poate încadra ca fiind un sport sportul electronic (…) pentru că nu implică o activitate fizică menită să amelioreze condiția fizică și confortul spiritual sau să stabilească relații sociale civilizate.

Această motivare are în vedere dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 69/2000 care definesc educația fizică și sportul ca fiind „toate formele de activitate fizică menite, printr-o participare organizată sau independentă, să exprime sau să amelioreze condiția fizică și confortul spiritual, să stabilească relații sociale civilizate și să conducă la obținerea de rezultate în competiții de orice nivel.”.

Totuși, deși era oportun ca modificarea legislativă să vizeze și dispozițiile art. 1 alin. (2), consider că acestea din urmă sunt neîntemeiate și parțial desuete pentru cel puțin următoarele motive:

  • Alin. (3) propus vizează adăugarea la definiția prevăzută de alin. (2) prin extinderea conceptului de sport (procedeu folosit adesea în legislația națională cu scopul de a extrapola o noțiune și de a-i da eficiență în alte anumite situații determinate)
  • Deși sportul electronic nu implică o activitate fizică, similitudinile sale cu sporturile care implică o astfel de activitate nu pot fi negate. Spre exemplu, în anul 2012 Autoritatea Națională pentru Tineret a dispus recunoașterea poker-ului ca fiind sport de masă. Nu există nicio diferență de esență între implicațiile intelectuale pe care le poartă sportul electronic și cele pe care le poartă poker-ul.
  • Ameliorarea condiției fizice și a confortului spiritual vizează o înțelegere rigidă a conceptului de sport ca fiind în exclusivitate o practică ce vizează activitate fizică generatoare de efort.
  • Relațiile sociale civilizate nu depind de recunoașterea sporturilor electronice și nici de existența oricărui alt sport, ci de calitatea morală a oamenilor care le practică sau care la urmăresc.

Avizul Consiliului Legislativ

Consiliul Legislativ a dispus avizarea negativă a propunerii legislative, pentru următoarele motive:

  • Existența unei contradicții între noțiunea de sport definită de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 69/2000 și propunerea de modificare a alin. (3) din același articol.
  • Inexistența cadrului legislativ referitor la protejarea drepturilor persoanelor implicate în industria e-sports, protejarea muncii lor și organizare desfășurării activității în condiții legale. Se arată că propunerea vizează doar definirea unor concepte, dar nu și modalitatea de funcționare a acestora.

Punctul de vedere al Guvernului – aviz favorabil

Avizul Comisiei pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale

Comisia pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale a dispus avizarea negativă a propunerii legislative fără vreo motivare.

Comisia pentru egalitatea de șanse pentru femei și bărbați – aviz favorabil

Concluzii

La data de 10.10.2022 Senatul a dispus respingerea propunerii legislative, pentru această procedură cameră decizională fiind Camera Deputaților.

În prezent, se așteaptă avizul din partea a 5 comisii parlamentare, urmând ca ulterior propunerea să intre în dezbatere parlamentară și să fie votată.

Deși șansele ca acest proiect să devină o lege sunt aproape inexistente, cred totuși că potențialii inițiatori viitori pot să extragă din această procedură legislativă cel puțin următoarele coordonate:

  1. Este necesară armonizarea modificărilor legislative propus cu toate celelalte instituții de drept și norme legislative în vigoare, pentru asigurarea previzibilității, clarității și coerenței normelor juridice. În acest sens, se recomandă propunerea modificării tuturor normelor juridice care ar putea să fie incidente în sfera sporturilor electronice, fapt necesar în special pentru protejarea tuturor celor care se vor implica în această activitate.
  2. Definirea conceptelor nu poate fi generică și nici lăsată la aprecierea publicului. Noțiunile trebuie explicate în detaliu, având în vedere noutatea jocurilor electronice pe arena legislativă a țării noastre.

Mă numesc Emanuel V. Drăgan și sunt licențiat în Drept la UMFST ”George Emil Palade” din Târgu Mureș. Am absolvit un master profesional în Instituții judiciare și profesii liberale și, în prezent, sunt avocat colaborator la Dobre, Damian & Asociații – SCA în cadrul Baroului Mureș. În timpul liber, scriu articole juridice, tutoriale și despre alte situații interesante din viața de zi cu zi. Mă găsești și pe Linkedin sau mă poți contacta aici.

Cum se desfășoară un proces civil în România? – pe înțelesul tuturor

În general, atunci când oamenii aud de procese civile se sperie și se gândesc la poliție și alte autorități care, în realitate, nu sunt implicate în procedură.

Prin acest articol îmi propun să explic, pe scurt desigur, modalitatea în care se desfășoară un proces civil în România.

Instanțele judecătorești și căile de atac

Pentru început, trebuie să știm că există mai multe instanțe judecătorești:

  • Judecătorii;
  • Tribunale;
  • Curți de Apel;
  • Înalta Curte de Casație și Justiție.

În funcție de specificul fiecărui proces, acesta poate începe la Judecătorie la Tribunal sau la Curtea de Apel. În materia dreptului civil procesele nu pot începe niciodată la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Dacă un proces începe la Judecătorie, sentința pronunțată de această instanță va putea fi, de regulă, atacată cu apel la Tribunal iar dacă este cazul, cu recurs la Curtea de Apel. În acest fel, se asigură controlul judecătoresc ierarhic superior asupra hotărârii care s-a pronunțat în acea cauză.

Atunci când un proces începe la Tribunal, apelul se va judeca de Curtea de Apel iar recursul, dacă este cazul, de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Atunci când un proces începe la Curtea de Apel, calea de atac nu mai este apelul, ci recursul, care se va judeca de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Etapele procesului civil la Judecătorie

Pentru acest articol, vom lua ca exemplu un proces care începe la Judecătorie. Nu vor fi prezentate toate particularitățile acestuia pentru că articolul ar fi infinit de lung iar atunci explicațiile nu ar mai fi pe înțelesul tuturor, nu?

1. Începutul unui proces

Procesul civil începe la cererea persoanei care formulează o pretenție împotriva unei alte persoane. Cel care pornește procesul se numește reclamant iar cel chemat în judecată se numește pârât.

Cererea reclamantului se numește cerere de chemare în judecată.

Aceasta se depune la instanța competentă potrivit legii. Ca regulă generală, care comportă multe excepții, instanța competentă este instanța în circumscripția căreia pârâtul își are domiciliul.

După ce reclamantul înregistrează cererea de chemare în judecată la Judecătorie, aceasta intră într-o etapă prealabilă de verificare, numită de lege regularizare.

În etapa regularizării, judecătorul desemnat aleatoriu să judece acea cerere verifică dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru redactarea și depunerea cererii de chemare în judecată (spre exemplu: nume, prenume, obiect, motive de fapt, semnătură, probe taxă de timbru, etc.).

Probele de care reclamantul înțelege să se folosească trebuie să fie atașate cererii de chemare în judecată.

Este foarte important să știm că pentru a introduce o cerere de chemare în judecată, reclamantul trebuie ca în prealabil să plătească o taxă de timbru.

Taxa de timbru este taxa pe care o percepe statul pentru a judeca pretenția reclamantului (sau a pârâtului dacă formulează cerere reconvențională). Aceasta se plătește la primăria unde reclamantul își are domiciliul și trebuie anexată cererii de chemare în judecată. Cuantumul taxelor de timbru pentru toate tipurile de cereri este reglementat de O.U.G 80/2013.

Dacă în etapa regularizării judecătorul constată că lipsesc anumite elemente obligatorii ale cererii de chemare în judecată, acesta va pune în vedere reclamantului ca în termen de 10 zile să remedieze neregularitățile.

Dacă reclamantul nu îndreaptă neregularitățile, cererea de chemare în judecată va fi anulată, adică nu va produce niciun efect.

Dacă cererea de chemare în judecată nu conține neregularități, aceasta va fi comunicată pârâtului.

2. Etapa scrisă după comunicarea cererii de chemare în judecată

După ce pârâtul primește cererea de chemare în judecată și probele depuse de reclamant, prin adresa comunicată i se pune în vedere că poate să formuleze întâmpinare în termen de 25 de zile de la comunicare.

Prin întâmpinare, pârâtul are posibilitatea să se apere în fapt și în drept asupra acuzațiilor aduse de reclamant și să propună probe în apărare. Probele nu pot fi propuse decât prin întâmpinare.

Dacă pârâtul are pretenții proprii împotriva reclamantului și care au legătură cu obiectul cererii de chemare în judecată, acesta poate formula cerere reconvențională. Cererea reconvențională este tratată asemenea unei cereri de chemare în judecată, atâta doar că este formulată de pârât în cadrul unui proces în curs.

După depunerea întâmpinării, aceasta se comunică reclamantului care poate depune răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare. Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul nu mai poate propune probe.

3. Etapa cercetării judecătorești

După finalizarea etapei scrise, judecătorul fixează primul termen de judecată și dispune citarea tuturor părților, cu arătarea datei și orei când se va desfășura procesul. Părțile trebuie citate cu cel puțin 5 zile înainte de termenul de judecată.

Etapa cercetării procesului este acea etapă din procesul civil unde instanța:

  • Rezolvă excepțiile invocate de părți;
  • Examinează fiecare pretenție și apărare în parte;
  • Ia măsuri asigurătorii sau alte măsuri;
  • Încuviințează sau respinge probele propuse de părți, etc.

La primul termen de judecată, instanța își verifică competența generală, materială și teritorială, estimează durata cercetării procesului și dă cuvântul părților cu privire la probațiune.

Părțile solicită instanței probele pe care doresc să le depună. În cazul înscrisurilor, părțile vor solicita instanței să admită proba cu înscrisurile depuse, iar dacă este vorba de alte cereri în probațiune (expertiză, cercetare la fața locului, interogatoriu, proba cu martori), părțile vor explicita și aceste solicitări.

Etapa cercetării judecătorești poate dura de la 1 termen de judecată la 15 termene de judecată, în funcție de specificul procesului.

După terminarea cercetării judecătorești, instanța întreabă părțile dacă mai au alte cereri sau excepții de formulat iar dacă nu este cazul, declară închisă cercetarea judecătorească și deschide dezbaterile în fond.

4. Etapa dezbaterilor în fond

În etapa dezbaterilor, părțile își pot susține liber pretențiile și apărările, prin raportare la probatoriul care a fost încuviințat și administrat în etapa cercetării procesului.

Această etapă este veritabila etapă orală a procesului, în care părțile pot explica instanței în mod liber ce doresc, de ce și pot indica probele care le susțin pretențiile.

După ce părțile își încheie susținerile, judecătorul închide dezbaterile și intră în etapa deliberării și amână pronunțarea fie pentru acea zi fie pentru o dată ulterioară.

5. Etapa deliberării

În etapa deliberării, judecătorul analizează pretențiile și apărările formulate în cauză prin raportare la probatoriul administrat și decide cu privire la acestea.

Decizia judecătorului ia forma unei hotărâri judecătorești.

Potrivit legii, etapa deliberării durează cel mult 15 zile, dar, în realitate, aceasta poate dura de la 1 lună la 3 luni sau chiar mai mult.

6. Pronunțarea

După pronunțare, părțile pot lua cunoștință despre soluție de pe pagina oficială a instanțelor judecătorești www.portal.just.ro, urmând să aștepte comunicarea motivării prin poștă sau prin e-mail, în funcție de cum au optat.

Cu alte cuvinte, soluția publicată pe pagina oficială este soluția pe scurt, iar motivarea care urmează să fie comunicată este hotărârea judecătorească.

7. Motivarea și comunicarea hotărârii

Potrivit legii, motivarea hotărârii judecătorești se face în cel mult 30 de zile de la data pronunțării, iar pentru cazuri temeinice, aceasta poate fi amânată pentru încă 30 de zile, de cel mult 2 ori.

Cu alte cuvinte, motivarea hotărârii se face în termen de maxim 90 de zile de la pronunțare.

Din nou, practica dovedește faptul că uneori motivarea poate dura de la 1 săptămână până la 1 an, în funcție de judecător(. Totuși, dacă se depășește termenul de 90 de zile, părțile au la dispoziție calea unei contestații privind tergiversarea procesului, obligând așadar judecătorul să motiveze hotărârea mai repede.

8. Calea de atac

De la momentul comunicării hotărârii motivate, părțile pot exercita căile de atac prevăzute de lege. În ceea ce privește apelul, acesta poate fi exercitat, de regulă, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Apelul se depune la instanța de judecată care a pronunțat hotărârea atacată și urmează a fi trimis la instanța ierarhic superioară (în cazul nostru la Tribunal), unde începe din nou același șir de etape procesuale care au fost expuse anterior.

Concluzii

Procesul civil este o veritabilă construcție juridică care comportă multe valențe, suișuri și coborâșuri. Cunoașterea dispozițiilor legale incidente în fiecare situație asigură buna desfășurare a actului de justiție și, uneori, victoria.

Datoria avocatului este să cunoască procedura civilă în detaliu pentru a asigura clienților săi o expunere cât mai performantă a pretențiilor pe care aceștia le au împotriva altor persoane sau pentru a le asigura apărare în fața pretențiilor formulate de un terț.

Procesul civil poate apărea ca fiind o activitate extenuantă pentru nespecialiști, însă, victoria obținută de aceștia șterge retroactiv orice urmă de oboseală, frustrare și nemulțumire.

Ca avocat, știu că procedurile pot părea interminabile și uneori nejustificat de lungi, dar, sarcina mea este să mă asigur că partea pe care o reprezint beneficiază de o apărare efectivă, profesionistă și responsabilă.


Mă numesc Emanuel V. Drăgan și sunt licențiat în Drept la UMFST ”George Emil Palade” din Târgu Mureș. Am absolvit un master profesional în Instituții judiciare și profesii liberale și, în prezent, sunt avocat colaborator la Dobre, Damian & Asociații – SCA în cadrul Baroului Mureș. În timpul liber, scriu articole juridice, tutoriale și despre alte situații interesante din viața de zi cu zi. Mă găsești și pe Linkedin sau mă poți contacta aici.

Sfaturi în cazul executării silite pentru un credit imobiliar

De multe ori se întâmplă ca persoanele fizice să împrumute bani pentru diferite lucruri sau scopuri. Poate vrei să mergi într-o vacanță sau poate vrei să-ți cumperi un televizor, o tabletă sau un telefon. Sau poate vrei să-ți iei un apartament, și atunci ești în situația de a contracta un credit imobiliar. Totuși, ce se întâmplă atunci când ajungi să nu mai poți plăti ratele? Există cel puțin 2 variante mai puțin plăcute:

  1. Banca declară creditul scadent anticipat (adică banca îți cere toți banii) și te execută silit pentru toată suma pe care ai împrumutat-o;
  2. Banca declară creditul scadent anticipat și apoi vinde datoria ta unei firme de recuperări creanțe (care te vor bate la cap prin niște mijloace mai puțin „ordotoxe”)

Prima variantă a ajuns destul de rară, întrucât banca nu dorește să mai cheltuiască bani cu tine și atunci apelează la recuperatorii de creanțe. În ceea ce îi privește pe aceștia, în acest articol am să-ți dau câteva sfaturi extrase din OUG nr. 52/2016, astfel ca tu să fi informat și pregătit.

Ce să faci atunci când nu mai poți să plătești ratele?

Ia legătura cu banca. Spune-i că te afli în dificultate financiară și obligă-i, prin insistențe, să discute cu tine despre posibile variante.

Ține minte că și dacă nu iei tu legătura cu banca, aceasta este obligată să te contacteze pe tine atunci când bănuiește că te afli în dificultate financiară (art. 45 din OUG nr. 52/2016). De asemenea, banca trebuie să depună toate diligențele necesare pentru a evita declararea scadentă a creditului.

Dacă ai îndoieli asupra depunerii acestor diligențe de către bancă, te poți folosi de aceste argumente într-un viitor proces civil.

Ce se întâmplă atunci când trec mai mult de 60 de zile de la achitarea ultimei rate?

Banca este obligată să ia legătura cu tine (art. 47 din OUG nr. 52/2016) și să te informeze cu privire la consecința neachitări ratelor dar și în legătură cu posibilitatea refinanțării sau restructurării datoriei.

Cum ajunge un credit să fie declarat scadent anticipat?

Atunci când trec mai mult de 90 de zile de la achitarea ultimei rate, banca poate declara creditul scadent anticipat.

Atenție! Banca este obligată să te anunțe cu cel puțin 30 de zile înainte de declararea anticipată a scadenței creditului.

Se mai pot aplica dobânzi după ce se declară anticipat scadența unui credit imobiliar?

Nu! Articolul 55 alin. (2) din OUG nr. 52/2016 spune: „Se interzice perceperea altor dobânzi după declararea scadenței anticipate”, adică alte dobânzi în afară de dobânda penalizatoare legală.

De asemenea, potrivit art. 54 alin. (2) din OUG nr. 52/2016 în niciun caz dobânzile penalizatoare legale nu pot depăși debitul pe care îl datorezi.

Dar în cursul executării silite?

Nici banca și nici cesionarul (firma de recuperări) nu mai pot percepe dobânzi (de orice fel!!!) în cursul executării silite (art. 55 alin. (4) din OUG nr. 52/2016).

Cum ajunge creditul meu să fie cesionat către o firmă de recuperări creanțe?

Pentru încheierea unei cesiuni de creanță nu este necesar acordul tău. Totuși, legea stabilește că tu trebuie să fi informat de către bancă, cu 30 de zile înainte, despre faptul că va cesiona creanța ta unei firme de recuperări.

În plus, în termen de 10 zile de la data când banca și firma au încheiat cesiunea, banca trebuie să-ți comunice acest contract prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

Notificarea trebuie redactată folosind font Times New Roman, mărimea minim 12p și trebuie să conțină următoarele:

  • Numele și datele de contact ale cesionarului;
  • Numele creditorului inițial de la care a fost preluată creanța;
  • Data la care s-a realizat cesiunea;
  • Cuantumul sumei datorate și documentele care atestă această sumă;
  • Conturile în care se vor efectua plățile.

Dacă cesionarul este o firmă de recuperări creanțe, aceasta este obligată să te notifice, separat, cu privire la:

  • Termenul în care poți lua legătura cu ei (nu poate fi mai mic de 5 zile de la data primirii notificării);
  • Dreptul de a contesta debitul în termen de 30 de zile de la primirii notificării (atenție, firma are obligația de a răspunde contestației tale în termen de 30 de zile de la comunicarea ei);
  • Dreptul de a te adresa instanței de judecată pentru a contesta existența debitului sau cuantumul acesteia;
  • Faptul că dacă nu contești debitul, acest lucru nu reprezintă o recunoaștere a acestuia;
  • Faptul că te poți adresa instanței de judecată.

În cazul în care banca nu a respectat aceste dispoziții, poți introduce un proces civil.

Atenție!!! Reprezentanții firmelor de recuperări creanțe au obligația de a se legitima de fiecare dată când ți se adresează (art. 58 alin. (6) din OUG nr. 52/2016)!

Cum te poți apăra în fața firmei de recuperări?

Legea îți dă dreptul să te aperi în fața firmei de recuperări așa cum ai fi putut să te aperi și în fața băncii.

Ce obligații are firma de recuperări?

Firma de recuperări creanțe va trebui să analizeze circumstanțele tale individuale și să țină cont de ele, oferindu-ți următoarele soluții (art. 48 din OUG nr. 52/2016):

  • refinanțarea creditului;
  • prelungirea duratei contractului;
  • schimbarea tipului contractului;
  • schimbarea ratei dobânzii;
  • oferirea unei perioade fără plăți;
  • reducerea pe perioade scurte a ratei, etc.

Știm și noi că în realitate se întâmplă ca firma de recuperări să te pună direct în executare silită. În această situație, ai la dispoziție calea contestației la executare, pe care o poți formula prin intermediul unui avocat.

Atenție!!! Dacă firma de recuperări creanțe nu are o sucursală sau un reprezentant în România, executarea silită pe care a pornit-o împotriva ta este nelegală! Și în acestă situație, rezolvarea se obține printr-o contestație la executare.

Ce NU POT să facă firmele de recuperări?

Potrivit art. 60 din OUG nr. 52/2016, se interzice firmei de recuperări:

  • Perceperea de comisioane, dobânzi sau dobânzi penalizatoare în cursul executării silite;
  • Derularea activităților de recuperare creanțe în cursul celor 30 de zile în care tu ai dreptul să contești existența debitului sau cuantumul lui;
  • Utilizarea de tehnici prin care să te hărțuiască sau să te abuzeze în legătură cu recuperarea creanței;
  • Utilizarea de amenințări sau tehnici agresive de natură a te vătăma psihic ori fizic, pe tine sau pe rudele tale;
  • Utilizarea de amenințări sau tehnici agresive de natură a afecta reputația ta;
  • Contactarea ta la locul de muncă;
  • Contactarea rudelor tale, succesorilor legali sau avocatului tău;
  • Comunicarea cu tine în intervalul 20:00 – 09:00.

Cum procedezi atunci când ești pus în executare silită de o firmă de recuperări creanțe?

Dacă firma de recuperări te execută silit în baza contractului pe care tu l-ai încheiat cu banca, fără ca înainte să te fi chemat în judecată și să fi obținut o hotărâre definitivă în acest sens, executarea silită este nelegală.

Art. 58 alin. (5) din OUG nr. 52/2016 arată că nu reprezintă titluri executorii (adică acte care să poată fi puse direct în executare silită) contractele de credit inițiale, atunci când cesionarul (firma de recuperări) este o societate care desfășoară activități de recuperări creanțe.

Cu alte cuvinte, firma de recuperări nu te poate executa silit decât dacă obține o hotărâre judecătorească definitivă prin care să fii obligat la plata debitului. Astfel, dacă după ce își îndeplinește toate obligațiile menționate anterior tu nu achiți debitul, firma te cheamă în judecată și, dacă reușește, obține o hotărâre judecătorească în baza căreia te poate executa silit.

Dacă firma de recuperări te-a pus în executare silită fără ca înainte să te fi chemat în judecată, poți formula contestație la executare prin intermediul unui avocat.

Ce este contestația la executare?

Contestația la executare este o procedură judiciară de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află domiciliul tău, prin care soliciți instanței să constate că un act de executare este nelegal și să dispună anularea executării silite.

Atenție!!! Termenul pentru formularea contestației la executare este de 15 zile de la data la care ai luat cunoștință de actul de executare pe care vrei să îl contești. Este foarte important să te încadrezi în acest termen pentru a-ți proteja drepturile.


Mă numesc Emanuel V. Drăgan și sunt licențiat în Drept la UMFST ”George Emil Palade” din Târgu Mureș. Am absolvit un master profesional în Instituții judiciare și profesii liberale și, în prezent, sunt avocat colaborator la Dobre, Damian & Asociații – SCA în cadrul Baroului Mureș. În timpul liber, scriu articole juridice, tutoriale și despre alte situații interesante din viața de zi cu zi. Mă găsești și pe Linkedin sau mă poți contacta aici.

Cât de mult ne reprezintă votul la alegerile parlamentare?

Legea fundamentală vorbește despre Parlament ca reprezentând în mod suprem poporul român. Acesta este, într-adevăr, rolul Parlamentului, însă, cât de exactă este această reprezentare?

Să avem în vedere ultimele alegeri parlamentare din anul 2020. În anul 2020 România avea o populație totală de 19.237.691 de locuitori[1] din care 18.983.127 cu drept de vot[2]. Altfel spus, 98,21% din cetățenii României puteau să participe la sufragiul organizat. Dintre aceștia, numai 33,3% au votat la alegerile din anul 2020. Cu alte cuvinte, numai 6.321.381 de cetățeni cu drept de vot și-au exercitat acest drept la ultimele alegeri parlamentare organizate. Totuși, trebuie să mergem mai departe, și să privim la opțiunea politică pentru care au votat aceste persoane. Vom face o medie între voturile pentru Camera Deputaților și Senat[3]. Astfel:

  • 29.11% au votat pentru Partidul Social Democrat – adică 1.840.154 de cetățeni cu drept de vot;
  • 25.38% au votat pentru Partidul Național Liberal – adică 1.604.682 de cetățeni cu drept de vot;
  • 15.61% au votat pentru USR-PLUS – adică 987.083 de cetățeni cu drept de vot;
  • 9.12% au votat pentru AUR – adică 576.853 de cetățeni cu drept de vot;
  • 20.78% au votat pentru alte partide politice – adică 1.275.715 de cetățeni cu drept de vot.

Ca urmare a sufragiului, cele 330 de mandate de deputat și cele 136 de mandate de senator (în total 466 de membrii ai Parlamentului României[4]) s-au împărțit între partidele politice în ordinea rezultatelor obținute:

  • 157 de mandate pentru Partidul Social Democrat;
  • 134 de mandate pentru Partidul Național Liberal;
  • 80 de mandate pentru USR-PLUS;
  • 47 de mandate pentru AUR;
  • 48 de mandate pentru celelalte partide politice.

Conform art. 61 alin. (1) din Constituția României: „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român”. Totuși, analizând rezultatele ultimelor alegeri parlamentare descoperim o cu totul altă realitate. Deși Parlamentul rămâne un organ reprezentativ, în realitate, pentru legislatura 2020-2024, el reprezintă numai 33.3% din populația României, adică 6.321.381 de cetățeni cu drept de vot. Totuși, numai 1.840.154 de cetățeni cu drept de vot au înclinat spre Partidul Social Democrat și numai 1.604.682 de cetățeni cu drept de vot au înclinat spre Partidul Național Liberal, în total: 3.444.836 de cetățeni cu drept de vot. Luate împreună, mandatele obținute de aceste două partide ar putea să întrunească majoritatea absolută necesară pentru adoptarea legilor organice, având 291 de mandate, adică 62% din total.

În atari condiții, deși numai 33.3% din cetățenii români cu drept de vot au votat la alegerile parlamentare din anul 2020, numai votul a 55% dintre ei a fost de natură se dea naștere unei potențiale majorități parlamentare care să emită legi fără niciun fel de opoziție. Cu alte cuvinte, succesul majorității parlamentare a fost asigurat de 3.476.924 de cetățeni cu drept de vot, care reprezintă în realitate 18% din populația totală a României. Altfel spus, majoritatea legilor adoptate în legislatura 2020-2024 vor fi adoptate ca urmarea a votului a numai 18% din populația totală.


[1] https://insse.ro/cms/ro/tags/romania-cifre accesat la 09.11.2022, ora 08:11

[2] https://www.roaep.ro/prezentare/stire/numarul-total-de-alegatori-inscrisi-in-registrul-electoral-la-data-de-31-ianuarie-2020/ accesat la 09.11.2022, ora 08:11

[3] https://www.digi24.ro/alegeri-parlamentare-2020/alegeri-parlamentare-2020-rezultate-finale-psd-289-pnl-25-usr-plus-15-aur-98-pmp-si-pro-romania-nu-intra-in-parlament-1415280 accesat la 09.11.2022, ora 08:11.

[4] https://ro.wikipedia.org/wiki/Parlamentul_Rom%C3%A2niei accesat la 09.11.2022, ora 08:11.


Mă numesc Emanuel V. Drăgan și sunt licențiat în Drept la UMFST ”George Emil Palade” din Târgu Mureș. Am absolvit un master profesional în Instituții judiciare și profesii liberale și, în prezent, sunt avocat colaborator la Dobre, Damian & Asociații – SCA în cadrul Baroului Mureș. În timpul liber, scriu articole juridice, tutoriale și despre alte situații interesante din viața de zi cu zi. Mă găsești și pe Linkedin sau mă poți contacta aici.

Europarlamentarii cer primirea Bulgariei și României în spațiul Schengen

Traducere a articolului publicat pe pagina Parlamentului Europei – click

Bulgaria și România îndeplinesc de mult criteriile necesare.

Extinderea spațiului Schengen necesită unanimitatea Consiliului Europei.

Excluderea României și a Bulgariei de la aderarea în spațiul Schengen este discriminatorie și are un impact negativ asupra pieței unice a Uniunii Europene.

Parlamentul European îndeamnă statele membre să permită României și Bulgariei să adere, fără întârziere, la spațiul Schengen.

Într-o rezoluție adoptată marți, deputații europeni consideră că ar trebui să se adopte o decizie privind aderarea României și Bulgariei la spațiul de liberă circulație Schengen în Consiliul Europei până la sfârșitul anului 2022. Acest lucru ar trebui să asigure eliminarea controalelor asupra persoanelor la toate frontierele interne pentru ambele țări la începutul anului 2023. Rezoluția a fost adoptată cu 547 de voturi pentru, 49 de voturi împotrivă și 43 de abțineri.

Arătând că spațiul Schengen este una dintre cele mai mari realizări ale Uniunii Europene, europarlamentarii critică eșecul Consiliului de a lua o decizie privind primirea Bulgariei și României, deși cele două țări îndeplinesc de mult condițiile necesare. Menținerea controalelor la frontierele interne este discriminatorie și are un impact grav asupra vieții muncitorilor și a cetățenilor. Obstrucționând importurile, exporturile și circulația liberă a mărfurilor din porturi, acestea afectează și piața unică a Uniunii Europene.

În prezent, toate statele membre UE, cu excepția Bulgariei, Croației, Ciprului, Irlandei și României, fac parte din spațiul Schengen, care cuprinde și state non-UE: Islanda, Norvegia, Elveția și Liechtenstein. Deputații europeni au cerut ca Bulgaria și România să fie pe deplin admise în Schengen cu mai multe ocazii, cum ar fi printr-o rezoluție din 2018, 2020 și un raport din 2021. Rezoluția de astăzi vine ca urmare a închiderii unei dezbateri plenare din 05.10.2022.

Aderarea noilor țări la Schengen necesită o decizie unanimă din partea Consiliului Uniunii Europene. Președinția cehă a Consiliului a indicat că intenționează să poarte discuții pe această temă înainte de sfârșitul anului 2022.


Mă numesc Emanuel V. Drăgan și sunt licențiat în Drept la UMFST ”George Emil Palade” din Târgu Mureș. Am absolvit un master profesional în Instituții judiciare și profesii liberale și, în prezent, sunt avocat colaborator la Dobre, Damian & Asociații – SCA în cadrul Baroului Mureș. În timpul liber, scriu articole juridice, tutoriale și despre alte situații interesante din viața de zi cu zi. Mă găsești și pe Linkedin sau mă poți contacta aici.