Blogs | Avocații DRĂGAN

Cum se desfășoară un proces civil în România? – pe înțelesul tuturor

În general, atunci când oamenii aud de procese civile se sperie și se gândesc la poliție și alte autorități care, în realitate, nu sunt implicate în procedură.

Prin acest articol îmi propun să explic, pe scurt desigur, modalitatea în care se desfășoară un proces civil în România.

Instanțele judecătorești și căile de atac

Pentru început, trebuie să știm că există mai multe instanțe judecătorești:

Judecătorii;
Tribunale;
Curți de Apel;
Înalta Curte de Casație și Justiție.

În funcție de specificul fiecărui proces, acesta poate începe la Judecătorie la Tribunal sau la Curtea de Apel. În materia dreptului civil procesele nu pot începe niciodată la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Dacă un proces începe la Judecătorie, sentința pronunțată de această instanță va putea fi, de regulă, atacată cu apel la Tribunal iar dacă este cazul, cu recurs la Curtea de Apel. În acest fel, se asigură controlul judecătoresc ierarhic superior asupra hotărârii care s-a pronunțat în acea cauză.

Atunci când un proces începe la Tribunal, apelul se va judeca de Curtea de Apel iar recursul, dacă este cazul, de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Atunci când un proces începe la Curtea de Apel, calea de atac nu mai este apelul, ci recursul, care se va judeca de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Etapele procesului civil la Judecătorie

Pentru acest articol, vom lua ca exemplu un proces care începe la Judecătorie. Nu vor fi prezentate toate particularitățile acestuia pentru că articolul ar fi infinit de lung iar atunci explicațiile nu ar mai fi pe înțelesul tuturor, nu?

1. Începutul unui proces

Procesul civil începe la cererea persoanei care formulează o pretenție împotriva unei alte persoane. Cel care pornește procesul se numește reclamant iar cel chemat în judecată se numește pârât.

Cererea reclamantului se numește cerere de chemare în judecată.

Aceasta se depune la instanța competentă potrivit legii. Ca regulă generală, care comportă multe excepții, instanța competentă este instanța în circumscripția căreia pârâtul își are domiciliul.

După ce reclamantul înregistrează cererea de chemare în judecată la Judecătorie, aceasta intră într-o etapă prealabilă de verificare, numită de lege regularizare.

În etapa regularizării, judecătorul desemnat aleatoriu să judece acea cerere verifică dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru redactarea și depunerea cererii de chemare în judecată (spre exemplu: nume, prenume, obiect, motive de fapt, semnătură, probe taxă de timbru, etc.).

Probele de care reclamantul înțelege să se folosească trebuie să fie atașate cererii de chemare în judecată.

Este foarte important să știm că pentru a introduce o cerere de chemare în judecată, reclamantul trebuie ca în prealabil să plătească o taxă de timbru.

Taxa de timbru este taxa pe care o percepe statul pentru a judeca pretenția reclamantului (sau a pârâtului dacă formulează cerere reconvențională). Aceasta se plătește la primăria unde reclamantul își are domiciliul și trebuie anexată cererii de chemare în judecată. Cuantumul taxelor de timbru pentru toate tipurile de cereri este reglementat de O.U.G 80/2013.

Dacă în etapa regularizării judecătorul constată că lipsesc anumite elemente obligatorii ale cererii de chemare în judecată, acesta va pune în vedere reclamantului ca în termen de 10 zile să remedieze neregularitățile.

Dacă reclamantul nu îndreaptă neregularitățile, cererea de chemare în judecată va fi anulată, adică nu va produce niciun efect.

Dacă cererea de chemare în judecată nu conține neregularități, aceasta va fi comunicată pârâtului.

2. Etapa scrisă după comunicarea cererii de chemare în judecată

După ce pârâtul primește cererea de chemare în judecată și probele depuse de reclamant, prin adresa comunicată i se pune în vedere că poate să formuleze întâmpinare în termen de 25 de zile de la comunicare.

Prin întâmpinare, pârâtul are posibilitatea să se apere în fapt și în drept asupra acuzațiilor aduse de reclamant și să propună probe în apărare. Probele nu pot fi propuse decât prin întâmpinare.

Dacă pârâtul are pretenții proprii împotriva reclamantului și care au legătură cu obiectul cererii de chemare în judecată, acesta poate formula cerere reconvențională. Cererea reconvențională este tratată asemenea unei cereri de chemare în judecată, atâta doar că este formulată de pârât în cadrul unui proces în curs.

După depunerea întâmpinării, aceasta se comunică reclamantului care poate depune răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare. Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul nu mai poate propune probe.

3. Etapa cercetării judecătorești

După finalizarea etapei scrise, judecătorul fixează primul termen de judecată și dispune citarea tuturor părților, cu arătarea datei și orei când se va desfășura procesul. Părțile trebuie citate cu cel puțin 5 zile înainte de termenul de judecată.

Etapa cercetării procesului este acea etapă din procesul civil unde instanța:

Rezolvă excepțiile invocate de părți;
Examinează fiecare pretenție și apărare în parte;
Ia măsuri asigurătorii sau alte măsuri;
Încuviințează sau respinge probele propuse de părți, etc.

La primul termen de judecată, instanța își verifică competența generală, materială și teritorială, estimează durata cercetării procesului și dă cuvântul părților cu privire la probațiune.

Părțile solicită instanței probele pe care doresc să le depună. În cazul înscrisurilor, părțile vor solicita instanței să admită proba cu înscrisurile depuse, iar dacă este vorba de alte cereri în probațiune (expertiză, cercetare la fața locului, interogatoriu, proba cu martori), părțile vor explicita și aceste solicitări.

Etapa cercetării judecătorești poate dura de la 1 termen de judecată la 15 termene de judecată, în funcție de specificul procesului.

După terminarea cercetării judecătorești, instanța întreabă părțile dacă mai au alte cereri sau excepții de formulat iar dacă nu este cazul, declară închisă cercetarea judecătorească și deschide dezbaterile în fond.

4. Etapa dezbaterilor în fond

În etapa dezbaterilor, părțile își pot susține liber pretențiile și apărările, prin raportare la probatoriul care a fost încuviințat și administrat în etapa cercetării procesului.

Această etapă este veritabila etapă orală a procesului, în care părțile pot explica instanței în mod liber ce doresc, de ce și pot indica probele care le susțin pretențiile.

După ce părțile își încheie susținerile, judecătorul închide dezbaterile și intră în etapa deliberării și amână pronunțarea fie pentru acea zi fie pentru o dată ulterioară.

5. Etapa deliberării

În etapa deliberării, judecătorul analizează pretențiile și apărările formulate în cauză prin raportare la probatoriul administrat și decide cu privire la acestea.

Decizia judecătorului ia forma unei hotărâri judecătorești.

Potrivit legii, etapa deliberării durează cel mult 15 zile, dar, în realitate, aceasta poate dura de la 1 lună la 3 luni sau chiar mai mult.

6. Pronunțarea

După pronunțare, părțile pot lua cunoștință despre soluție de pe pagina oficială a instanțelor judecătorești www.portal.just.ro, urmând să aștepte comunicarea motivării prin poștă sau prin e-mail, în funcție de cum au optat.

Cu alte cuvinte, soluția publicată pe pagina oficială este soluția pe scurt, iar motivarea care urmează să fie comunicată este hotărârea judecătorească.

7. Motivarea și comunicarea hotărârii

Potrivit legii, motivarea hotărârii judecătorești se face în cel mult 30 de zile de la data pronunțării, iar pentru cazuri temeinice, aceasta poate fi amânată pentru încă 30 de zile, de cel mult 2 ori.

Cu alte cuvinte, motivarea hotărârii se face în termen de maxim 90 de zile de la pronunțare.

Din nou, practica dovedește faptul că uneori motivarea poate dura de la 1 săptămână până la 1 an, în funcție de judecător(. Totuși, dacă se depășește termenul de 90 de zile, părțile au la dispoziție calea unei contestații privind tergiversarea procesului, obligând așadar judecătorul să motiveze hotărârea mai repede.

8. Calea de atac

De la momentul comunicării hotărârii motivate, părțile pot exercita căile de atac prevăzute de lege. În ceea ce privește apelul, acesta poate fi exercitat, de regulă, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Apelul se depune la instanța de judecată care a pronunțat hotărârea atacată și urmează a fi trimis la instanța ierarhic superioară (în cazul nostru la Tribunal), unde începe din nou același șir de etape procesuale care au fost expuse anterior.

Concluzii

Procesul civil este o veritabilă construcție juridică care comportă multe valențe, suișuri și coborâșuri. Cunoașterea dispozițiilor legale incidente în fiecare situație asigură buna desfășurare a actului de justiție și, uneori, victoria.

Datoria avocatului este să cunoască procedura civilă în detaliu pentru a asigura clienților săi o expunere cât mai performantă a pretențiilor pe care aceștia le au împotriva altor persoane sau pentru a le asigura apărare în fața pretențiilor formulate de un terț.

Procesul civil poate apărea ca fiind o activitate extenuantă pentru nespecialiști, însă, victoria obținută de aceștia șterge retroactiv orice urmă de oboseală, frustrare și nemulțumire.

Ca avocat, știu că procedurile pot părea interminabile și uneori nejustificat de lungi, dar, sarcina mea este să mă asigur că partea pe care o reprezint beneficiază de o apărare efectivă, profesionistă și responsabilă.

Mă numesc Emanuel V. Drăgan și sunt licențiat în Drept la UMFST ”George Emil Palade” din Târgu Mureș. Am absolvit un master profesional în Instituții judiciare și profesii liberale și, în prezent, sunt avocat colaborator la Dobre, Damian & Asociații – SCA în cadrul Baroului Mureș. În timpul liber, scriu articole juridice, tutoriale și despre alte situații interesante din viața de zi cu zi. Mă găsești și pe Linkedin sau mă poți contacta aici.

Sfaturi în cazul executării silite pentru un credit imobiliar

PAGINA PRINCIPALĂ

SERVICII & ONORARII

CONTACT

De multe ori se întâmplă ca persoanele fizice să împrumute bani pentru diferite lucruri sau scopuri. Poate vrei să mergi într-o vacanță sau poate vrei să-ți cumperi un televizor, o tabletă sau un telefon. Sau poate vrei să-ți iei un apartament, și atunci ești în situația de a contracta un credit imobiliar. Totuși, ce se întâmplă atunci când ajungi să nu mai poți plăti ratele? Există cel puțin 2 variante mai puțin plăcute:

Banca declară creditul scadent anticipat (adică banca îți cere toți banii) și te execută silit pentru toată suma pe care ai împrumutat-o;
Banca declară creditul scadent anticipat și apoi vinde datoria ta unei firme de recuperări creanțe (care te vor bate la cap prin niște mijloace mai puțin „ordotoxe”)

Prima variantă a ajuns destul de rară, întrucât banca nu dorește să mai cheltuiască bani cu tine și atunci apelează la recuperatorii de creanțe. În ceea ce îi privește pe aceștia, în acest articol am să-ți dau câteva sfaturi extrase din OUG nr. 52/2016, astfel ca tu să fi informat și pregătit.

Ce să faci atunci când nu mai poți să plătești ratele?

Ia legătura cu banca. Spune-i că te afli în dificultate financiară și obligă-i, prin insistențe, să discute cu tine despre posibile variante.

Ține minte că și dacă nu iei tu legătura cu banca, aceasta este obligată să te contacteze pe tine atunci când bănuiește că te afli în dificultate financiară (art. 45 din OUG nr. 52/2016). De asemenea, banca trebuie să depună toate diligențele necesare pentru a evita declararea scadentă a creditului.

Dacă ai îndoieli asupra depunerii acestor diligențe de către bancă, te poți folosi de aceste argumente într-un viitor proces civil.

Ce se întâmplă atunci când trec mai mult de 60 de zile de la achitarea ultimei rate?

Banca este obligată să ia legătura cu tine (art. 47 din OUG nr. 52/2016) și să te informeze cu privire la consecința neachitări ratelor dar și în legătură cu posibilitatea refinanțării sau restructurării datoriei.

Cum ajunge un credit să fie declarat scadent anticipat?

Atunci când trec mai mult de 90 de zile de la achitarea ultimei rate, banca poate declara creditul scadent anticipat.

Atenție! Banca este obligată să te anunțe cu cel puțin 30 de zile înainte de declararea anticipată a scadenței creditului.

Se mai pot aplica dobânzi după ce se declară anticipat scadența unui credit imobiliar?

Nu! Articolul 55 alin. (2) din OUG nr. 52/2016 spune: „Se interzice perceperea altor dobânzi după declararea scadenței anticipate”, adică alte dobânzi în afară de dobânda penalizatoare legală.

De asemenea, potrivit art. 54 alin. (2) din OUG nr. 52/2016 în niciun caz dobânzile penalizatoare legale nu pot depăși debitul pe care îl datorezi.

Dar în cursul executării silite?

Nici banca și nici cesionarul (firma de recuperări) nu mai pot percepe dobânzi (de orice fel!!!) în cursul executării silite (art. 55 alin. (4) din OUG nr. 52/2016).

Cum ajunge creditul meu să fie cesionat către o firmă de recuperări creanțe?

Pentru încheierea unei cesiuni de creanță nu este necesar acordul tău. Totuși, legea stabilește că tu trebuie să fi informat de către bancă, cu 30 de zile înainte, despre faptul că va cesiona creanța ta unei firme de recuperări.

În plus, în termen de 10 zile de la data când banca și firma au încheiat cesiunea, banca trebuie să-ți comunice acest contract prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

Notificarea trebuie redactată folosind font Times New Roman, mărimea minim 12p și trebuie să conțină următoarele:

Numele și datele de contact ale cesionarului;
Numele creditorului inițial de la care a fost preluată creanța;
Data la care s-a realizat cesiunea;
Cuantumul sumei datorate și documentele care atestă această sumă;
Conturile în care se vor efectua plățile.

Dacă cesionarul este o firmă de recuperări creanțe, aceasta este obligată să te notifice, separat, cu privire la:

Termenul în care poți lua legătura cu ei (nu poate fi mai mic de 5 zile de la data primirii notificării);
Dreptul de a contesta debitul în termen de 30 de zile de la primirii notificării (atenție, firma are obligația de a răspunde contestației tale în termen de 30 de zile de la comunicarea ei);
Dreptul de a te adresa instanței de judecată pentru a contesta existența debitului sau cuantumul acesteia;
Faptul că dacă nu contești debitul, acest lucru nu reprezintă o recunoaștere a acestuia;
Faptul că te poți adresa instanței de judecată.

În cazul în care banca nu a respectat aceste dispoziții, poți introduce un proces civil.

Atenție!!! Reprezentanții firmelor de recuperări creanțe au obligația de a se legitima de fiecare dată când ți se adresează (art. 58 alin. (6) din OUG nr. 52/2016)!

Cum te poți apăra în fața firmei de recuperări?

Legea îți dă dreptul să te aperi în fața firmei de recuperări așa cum ai fi putut să te aperi și în fața băncii.

Ce obligații are firma de recuperări?

Firma de recuperări creanțe va trebui să analizeze circumstanțele tale individuale și să țină cont de ele, oferindu-ți următoarele soluții (art. 48 din OUG nr. 52/2016):

refinanțarea creditului;
prelungirea duratei contractului;
schimbarea tipului contractului;
schimbarea ratei dobânzii;
oferirea unei perioade fără plăți;
reducerea pe perioade scurte a ratei, etc.

Știm și noi că în realitate se întâmplă ca firma de recuperări să te pună direct în executare silită. În această situație, ai la dispoziție calea contestației la executare, pe care o poți formula prin intermediul unui avocat.

Atenție!!! Dacă firma de recuperări creanțe nu are o sucursală sau un reprezentant în România, executarea silită pe care a pornit-o împotriva ta este nelegală! Și în acestă situație, rezolvarea se obține printr-o contestație la executare.

Ce NU POT să facă firmele de recuperări?

Potrivit art. 60 din OUG nr. 52/2016, se interzice firmei de recuperări:

Perceperea de comisioane, dobânzi sau dobânzi penalizatoare în cursul executării silite;
Derularea activităților de recuperare creanțe în cursul celor 30 de zile în care tu ai dreptul să contești existența debitului sau cuantumul lui;
Utilizarea de tehnici prin care să te hărțuiască sau să te abuzeze în legătură cu recuperarea creanței;
Utilizarea de amenințări sau tehnici agresive de natură a te vătăma psihic ori fizic, pe tine sau pe rudele tale;
Utilizarea de amenințări sau tehnici agresive de natură a afecta reputația ta;
Contactarea ta la locul de muncă;
Contactarea rudelor tale, succesorilor legali sau avocatului tău;
Comunicarea cu tine în intervalul 20:00 – 09:00.

Cum procedezi atunci când ești pus în executare silită de o firmă de recuperări creanțe?

Dacă firma de recuperări te execută silit în baza contractului pe care tu l-ai încheiat cu banca, fără ca înainte să te fi chemat în judecată și să fi obținut o hotărâre definitivă în acest sens, executarea silită este nelegală.

Art. 58 alin. (5) din OUG nr. 52/2016 arată că nu reprezintă titluri executorii (adică acte care să poată fi puse direct în executare silită) contractele de credit inițiale, atunci când cesionarul (firma de recuperări) este o societate care desfășoară activități de recuperări creanțe.

Cu alte cuvinte, firma de recuperări nu te poate executa silit decât dacă obține o hotărâre judecătorească definitivă prin care să fii obligat la plata debitului. Astfel, dacă după ce își îndeplinește toate obligațiile menționate anterior tu nu achiți debitul, firma te cheamă în judecată și, dacă reușește, obține o hotărâre judecătorească în baza căreia te poate executa silit.

Dacă firma de recuperări te-a pus în executare silită fără ca înainte să te fi chemat în judecată, poți formula contestație la executare prin intermediul unui avocat.

Ce este contestația la executare?

Contestația la executare este o procedură judiciară de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află domiciliul tău, prin care soliciți instanței să constate că un act de executare este nelegal și să dispună anularea executării silite.

Atenție!!! Termenul pentru formularea contestației la executare este de 15 zile de la data la care ai luat cunoștință de actul de executare pe care vrei să îl contești. Este foarte important să te încadrezi în acest termen pentru a-ți proteja drepturile.

Cât de mult ne reprezintă votul la alegerile parlamentare?

PAGINA PRINCIPALĂ

SERVICII & ONORARII

CONTACT

Legea fundamentală vorbește despre Parlament ca reprezentând în mod suprem poporul român. Acesta este, într-adevăr, rolul Parlamentului, însă, cât de exactă este această reprezentare?

Să avem în vedere ultimele alegeri parlamentare din anul 2020. În anul 2020 România avea o populație totală de 19.237.691 de locuitori[1] din care 18.983.127 cu drept de vot[2]. Altfel spus, 98,21% din cetățenii României puteau să participe la sufragiul organizat. Dintre aceștia, numai 33,3% au votat la alegerile din anul 2020. Cu alte cuvinte, numai 6.321.381 de cetățeni cu drept de vot și-au exercitat acest drept la ultimele alegeri parlamentare organizate. Totuși, trebuie să mergem mai departe, și să privim la opțiunea politică pentru care au votat aceste persoane. Vom face o medie între voturile pentru Camera Deputaților și Senat[3]. Astfel:

29.11% au votat pentru Partidul Social Democrat – adică 1.840.154 de cetățeni cu drept de vot;
25.38% au votat pentru Partidul Național Liberal – adică 1.604.682 de cetățeni cu drept de vot;
15.61% au votat pentru USR-PLUS – adică 987.083 de cetățeni cu drept de vot;
9.12% au votat pentru AUR – adică 576.853 de cetățeni cu drept de vot;
20.78% au votat pentru alte partide politice – adică 1.275.715 de cetățeni cu drept de vot.

Ca urmare a sufragiului, cele 330 de mandate de deputat și cele 136 de mandate de senator (în total 466 de membrii ai Parlamentului României[4]) s-au împărțit între partidele politice în ordinea rezultatelor obținute:

157 de mandate pentru Partidul Social Democrat;
134 de mandate pentru Partidul Național Liberal;
80 de mandate pentru USR-PLUS;
47 de mandate pentru AUR;
48 de mandate pentru celelalte partide politice.

Conform art. 61 alin. (1) din Constituția României: „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român”. Totuși, analizând rezultatele ultimelor alegeri parlamentare descoperim o cu totul altă realitate. Deși Parlamentul rămâne un organ reprezentativ, în realitate, pentru legislatura 2020-2024, el reprezintă numai 33.3% din populația României, adică 6.321.381 de cetățeni cu drept de vot. Totuși, numai 1.840.154 de cetățeni cu drept de vot au înclinat spre Partidul Social Democrat și numai 1.604.682 de cetățeni cu drept de vot au înclinat spre Partidul Național Liberal, în total: 3.444.836 de cetățeni cu drept de vot. Luate împreună, mandatele obținute de aceste două partide ar putea să întrunească majoritatea absolută necesară pentru adoptarea legilor organice, având 291 de mandate, adică 62% din total.

În atari condiții, deși numai 33.3% din cetățenii români cu drept de vot au votat la alegerile parlamentare din anul 2020, numai votul a 55% dintre ei a fost de natură se dea naștere unei potențiale majorități parlamentare care să emită legi fără niciun fel de opoziție. Cu alte cuvinte, succesul majorității parlamentare a fost asigurat de 3.476.924 de cetățeni cu drept de vot, care reprezintă în realitate 18% din populația totală a României. Altfel spus, majoritatea legilor adoptate în legislatura 2020-2024 vor fi adoptate ca urmarea a votului a numai 18% din populația totală.

[1] https://insse.ro/cms/ro/tags/romania-cifre accesat la 09.11.2022, ora 08:11

[2] https://www.roaep.ro/prezentare/stire/numarul-total-de-alegatori-inscrisi-in-registrul-electoral-la-data-de-31-ianuarie-2020/ accesat la 09.11.2022, ora 08:11

[3] https://www.digi24.ro/alegeri-parlamentare-2020/alegeri-parlamentare-2020-rezultate-finale-psd-289-pnl-25-usr-plus-15-aur-98-pmp-si-pro-romania-nu-intra-in-parlament-1415280 accesat la 09.11.2022, ora 08:11.

[4] https://ro.wikipedia.org/wiki/Parlamentul_Rom%C3%A2niei accesat la 09.11.2022, ora 08:11.

Europarlamentarii cer primirea Bulgariei și României în spațiul Schengen

PAGINA PRINCIPALĂ

SERVICII & ONORARII

CONTACT

Traducere a articolului publicat pe pagina Parlamentului Europei – click

Bulgaria și România îndeplinesc de mult criteriile necesare.

Extinderea spațiului Schengen necesită unanimitatea Consiliului Europei.

Excluderea României și a Bulgariei de la aderarea în spațiul Schengen este discriminatorie și are un impact negativ asupra pieței unice a Uniunii Europene.

Parlamentul European îndeamnă statele membre să permită României și Bulgariei să adere, fără întârziere, la spațiul Schengen.

Într-o rezoluție adoptată marți, deputații europeni consideră că ar trebui să se adopte o decizie privind aderarea României și Bulgariei la spațiul de liberă circulație Schengen în Consiliul Europei până la sfârșitul anului 2022. Acest lucru ar trebui să asigure eliminarea controalelor asupra persoanelor la toate frontierele interne pentru ambele țări la începutul anului 2023. Rezoluția a fost adoptată cu 547 de voturi pentru, 49 de voturi împotrivă și 43 de abțineri.

Arătând că spațiul Schengen este una dintre cele mai mari realizări ale Uniunii Europene, europarlamentarii critică eșecul Consiliului de a lua o decizie privind primirea Bulgariei și României, deși cele două țări îndeplinesc de mult condițiile necesare. Menținerea controalelor la frontierele interne este discriminatorie și are un impact grav asupra vieții muncitorilor și a cetățenilor. Obstrucționând importurile, exporturile și circulația liberă a mărfurilor din porturi, acestea afectează și piața unică a Uniunii Europene.

În prezent, toate statele membre UE, cu excepția Bulgariei, Croației, Ciprului, Irlandei și României, fac parte din spațiul Schengen, care cuprinde și state non-UE: Islanda, Norvegia, Elveția și Liechtenstein. Deputații europeni au cerut ca Bulgaria și România să fie pe deplin admise în Schengen cu mai multe ocazii, cum ar fi printr-o rezoluție din 2018, 2020 și un raport din 2021. Rezoluția de astăzi vine ca urmare a închiderii unei dezbateri plenare din 05.10.2022.

Aderarea noilor țări la Schengen necesită o decizie unanimă din partea Consiliului Uniunii Europene. Președinția cehă a Consiliului a indicat că intenționează să poarte discuții pe această temă înainte de sfârșitul anului 2022.

Directiva UE privind răspunderea pentru prejudiciul cauzat de inteligența artificială

PAGINA PRINCIPALĂ

SERVICII & ONORARII

CONTACT

Traducere a articolului publicat pe pagina oficială a Comisiei Europene – click

Directiva UE privind răspunderea pentru prejudiciul produs de inteligența artificială completează și modernizează reglementarea UE privind răspunderea civilă, introducând pentru prima dată reguli specifice daunelor cauzate de sistemele AI.

Noile reglementări vor garanta repararea prejudiciului cauzat de tehnologia AI în aceleași condiții în care acesta poate fi reparat în cazul răspunderii civile în situații comune. Directiva introduce două reglementări principale:

Așa-numita prezumție de cauzalitate, care va scuti victimele de a fi nevoite să explice, în detaliu, modul în care au fost prejudiciate de sistemele AI;
Accesul la dovezile deținute de companii sau furnizori, atunci când este vorba de un AI cu risc ridicat.

De ce este necesară o nouă directivă?

Pe măsură ce tehnologia continuă să se dezvolte, la fel și garanțiile pentru protejarea consumatorilor trebuie ridicate la cele mai înalte standarde de protecție, mai ales în era digitală. Comisia Europeană se angajează să se asigure că inovația tehnologică nu este niciodată în detrimentul cetățenilor. Este necesar un cadru juridic armonizat la nivelul UE pentru a evita riscul fragmentării juridice atunci când dezvoltarea tehnologică ar lăsa coluri legislative.

Reglementările naționale actuale nu sunt pregătite pentru a gestiona acțiunile în care se reclamă un prejudiciu cauzat de produse sau servicii AI. În cererile de răspundere bazate pe culpa AI, victima trebuie să-și dea seama pe cine să cheme în judecată, să explice în mod detaliat vinovăția sistemului și să dovedească legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu. Acest lucru nu este întotdeauna ușor de făcut, în special atunci când vorbim despre sistemele AI. Sistemele pot fi adesea complexe iar victima nu va avea nicio șansă să-și probeze susținerile. Una dintre cele mai importante funcții ale normelor de răspundere civilă este aceea de a se asigura că cei care au suferit un prejudiciu pot să ceară despăgubiri. Dacă sistemele AI îngreunează accesul la reparația prejudiciului suferit, asta înseamnă că victimele nu au acces efectiv la justiție. Garantând o despăgubire efectivă, aceste noi reglementări contribuie la protejarea dreptului la o cale de atac efectivă și alun proces echitabil, ambele fiind prevăzute de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

Noile reglementări vor garanta că orice tip de victimă (persoană fizică sau juridică) pot beneficia de de despăgubiri dacă sunt vătămate prin acțiunea sau omisiunea unui furnizor, dezvoltator sau utilizator de sisteme AI. În plus, a investi în acest sector și a contribui la stabilirea de noi garanții, contribuie la dezvoltarea UE. Totodată, norme eficiente de răspundere în acest domeniu vor încuraja dezvoltatorii să respecte regulile de siguranță în ceea ce privesc sistemele AI, contribuind astfel la prevenirea producerii de prejudicii.

Cum le va ajuta pe victime această nouă directivă?

Noile reglementări vor acoperi toate pretențiile bazate pe vinovăția oricărei persoane (furnizori, dezvoltatori, utilizatori de sisteme AI) și vor garanta compensarea oricărui tip de prejudiciu reglementat de legislația națională (viață, sănătate, proprietate, intimitate, etc.) cauzat oricărui tip de victimă (persoană fizică, persoană juridică, etc.).

Noile reglementări introduc două garanții principale:

În primul rând, Directiva privind răspunderea pentru prejudiciul cauzat de inteligența artificială ușurează sarcina probei, care aparține victimei, prin introducerea prezumției de cauzalitate. Astfel, dacă victimele vor putea demonstra că cineva se face vinovat pentru nerespectarea unei anumite obligații concrete și că există o legătură de cauzalitate între prejudiciu și performanța sistemului AI, iar aceasta este rezonabil de probabilă, instanța poate presupune că această nerespectarea a cauzat prejudiciul. Pe de altă parte, persoana răspunzătoare poate respinge o astfel de prezumție, dovedind că o altă cauza a provocat prejudiciul.
În al doilea rând, atunci când daunele sunt cauzate, de exemplu, pentru că un operator de drone care livrează colete nu respectă instrucțiunile de utilizare sau pentru că un furnizor nu respectă cerințele legale atunci când utilizează servicii de recrutare prin intermediul sistemelor AI, noua directivă privind răspunderea va ajuta persoanele vătămate să acceseze dovezi relevante în susținerea pretențiilor lor. Persoanele vătămate vor putea cere instanței de judecată să le permită accesul la informații despre sistemele AI cu risc ridicat. Acest lucru va permite victimelor să identifice persoana care ar putea fi trasă la răspundere și de asemenea, care este motivul pentru care sistemul AI nu a funcționat corect. Pe de altă parte, acest acces va fi supus garanțiilor specifice pentru a proteja informațiile cu caracter sensibil, cum ar fi secretele comerciale.

Împreună cu Directiva privind răspunderea pentru produse, noile reglementări vor promova încrederea în sistemele AI, asigurându-se că victimele sunt despăgubite în mod eficient în cazul în care sunt prejudiciate.

Ce fel de sisteme AI sunt vizate de această directivă?

Directiva se concentrează pe oferirea unor garanții similare cu situația în care victimele sunt prejudiciate în orice alte circumstanțe. Această directivă vizează orice tip de sisteme AI: atât cu risc ridicat, cât și fără risc ridicat.

Cum vor contribui noile reglementări la inovarea și dezvoltarea sistemelor AI?

Directiva echilibrează interesele persoanelor vătămate de sistemele AI și a întreprinderilor active în acest sector.

Pentru a face acest lucru, Comisia Europeană a ales instrumentul cel mai puțin intervenționist (prezumții contestabile) pentru a ușura sarcina probei. Ca atare, Directiva privind răspunderea sistemului AI, nu sugerează o inversare a sarcinii probei și expunerea furnizorilor, operatorilor și utilizatorilor de sisteme AI la riscuri mai mari de a răspunde, care i-ar putea descuraja în utilizarea și inovarea serviciilor AI.

Asigurându-se că victimele se bucură de același nivel de protecție ca și în situațiile care nu implică sisteme AI, directiva contribuie la consolidarea încrederii publicului în tehnologiile AI, încurajând astfel lansarea și adoptarea de sisteme AI în întreaga Uniune Europeană.

Întreprinderile vor putea anticipa mai bine modul în care vor fi aplicate regulile de răspundere și, astfel, vor putea evalua riscul și răspunderea la care se expun. Acest este, în special, cazul întreprinderilor care efectuează tranzacții transfrontaliere, inclusiv întreprinderile mici și mijlocii (IMM) care sunt printre cele mai active în sectorul sistemelor AI.

Care este relația cu Directiva privind răspunderea pentru produse?

Directiva privind răspunderea pentru produse modernizează regimul de răspundere existent la nivelul Uniunii și se va aplica reclamanților care formulează pretenții împotriva producătorului pentru daune cauzate de produse defecte, pierderi materiale, pierderi de vieți, daune aduse sănătății, proprietății sau pierderi de date. Aceste reglementări sunt limitate la pretenții formulate de persoane fizice.

Noua directivă privind răspunderea pentru prejudiciul cauzat de sistemele AI realizează o reformă direcționată a reglementărilor naționale de răspundere, bazate pe culpă și se va aplica cererilor oricărei persoane fizice sau juridice pentru prejudiciul cauzat de un sistem AI.

În ceea ce privește atenuarea sarcinii probei, cele două directive introduc instrumente similare (dreptul la divulgarea probelor, prezumții contestabile) și utilizează o formulare care asigură unitatea legislativă, indiferent de calea de compensare aleasă.

Care este legătura cu Legea Inteligenței Artificiale?

Legea AI și Directiva privind răspunderea pentru prejudiciile cauzate de sistemele AI sunt două fațete ale aceleiași monede: ase aplică în momente diferite și se consolidează reciproc. Regulile orientate spre siguranță urmăresc, în primul rând, reducerea riscurilor și prevenirea daunelor, dar aceste riscuri nu vor fi niciodată eliminate în întregime. Sunt necesare reglementări privind răspunderea pentru a ne asigura că, în cazul în care un risc se concretizează într-un prejudiciu, despăgubirea este efectivă și concretă. În timp ce Legea AI urmărește prevenirea daunelor, Directiva stabilește o plasă de siguranță pentru acordarea de despăgubiri efective în cazul prejudiciilor.

Cum se cumpără/vinde un teren/o casă?

PAGINA PRINCIPALĂ

SERVICII & ONORARII

CONTACT

Potrivit art. 1244 din Codul civil: „În afara altor cazuri prevăzute de lege, trebuie să fie încheiate prin înscris autentic, sub sancțiunea nulității absolute, convențiile care strămută sau constituie drepturi reale care urmează a fi înscrise în cartea funciară.”.

De asemenea, art. 1242 din Codul civil stabilește că: „Este lovit de nulitate absolută contractul încheiat în lipsa formei pe care, în chip neîndoielnic, legea o cere pentru încheierea sa valabilă.”

Coroborând aceste articole, înțelegem faptul că pentru vânzarea sau cumpărarea unui teren este necesară încheierea unui contract autentic. Cu alte cuvinte, vânzarea sau cumpărarea unui teren sau unei case se poate face în mod valabil doar la un notar public.

Orice vânzare sau cumpărare a unui teren sau a unei case care nu s-a realizat la notar ci prin chitanță de mână, nu este valabilă drept contract de vânzare/cumpărare, ci are cel mult valoarea unei promisiuni de vânzare/cumpărare, dar care nu conferă cumpărătorului dreptul de proprietate.

Așadar, dacă plănuiești să cumperi sau să vinzi un teren sau o casă, este obligatoriu să mergi la un notar public împreună cu vânzătorul cu următoarele acte:

acte de identitate (vânzător și cumpărător);
certificatele de căsătorie – dacă este cazul;
mandat de reprezentare – dacă este cazul;
actul de proprietate al terenului/casei – prin care vânzătorul dovedește la rândul lui că este proprietar tabular;
documentația cadastrală a bunului imobil;
certificatul fiscal pe numele proprietarului, eliberat de Primăria unde se află imobilul, din care să rezulte că proprietarul este la zi cu impozitul;

În funcție de specificul terenului sau casei, s-ar putea ca notarul public să vă solicite și alte înscrisuri.

Cum se schimbă categoria de folosință a unui teren?

PAGINA PRINCIPALĂ

SERVICII & ONORARII

CONTACT

acest articol este relevant prin raportare la legislația în vigoare în luna septembrie 2022

În România, terenurile pot avea mai multe destinații:

Terenuri cu destinații speciale – TDS
Terenuri cu destinație forestieră – TDF
Terenuri cu destinație agricolă – TDA
Terenuri aflate permanent sub ape – TDH
Terenuri aflate în intravilan – TDI

De asemenea, în funcție de scopul pentru care este utilizat terenul, acesta poate să se încadreze în una dintre următoarele categorii de folosință:

arabil – A
vii – V
livezi – L
pajiști – pășuni (P) și fânețe (F)
păduri și alte terenuri cu vegetație forestieră – PD
ape curgătoare – HR
ape stătătoare – HB
căi de comunicații rutiere – DR
căi ferate – CF
curți și curți cu construcții – CC
terenuri neproductive și degradate – N

Pe lângă regulile generale care se aplică oricărei schimbări de categorie de folosință, există și reguli speciale, care sunt reglementate separat și care trebuie consultate în funcție de schimbarea pe care vrei să o faci.

Dacă categoria de folosință din realitate diferă de cea trecută în cartea funciară, categoria reală trebuie dovedită cu înscrisuri emise de autoritățile competente. Ulterior obținerii acestor înscrisuri, vei formula o cerere la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară – Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară din localitatea ta.

Dacă schimbarea categoriei de folosință privește întregul imobil, este suficient doar actul administrativ doveditor al schimbării categoriei de folosință.

Dacă schimbarea categoriei de folosință privește doar o parte din imobil, pe lângă actul administrativ doveditor este necesară și o documentație cadastrală întocmită de un expert topograf.

De pildă, în cazul terenurilor intravilane, schimbarea categoriei de folosință din una agricolă în teren CC (curți-construcții) se face în baza deciziei de scoatere din circuitul agricol, emisă de Direcția Județeană pentru Agricultură, cu avizul prealabil al OCPI din județul unde locuiești.

Interdicții

Există și unele interdicții. Terenurilor având categoria de folosință pășune și fâneață nu li se poate schimba categoria de folosință, cu următoarele excepții:

amplasarea obiectivelor de interes național, județean sau local, declarate de utilitate publică, în condițiile legislației în vigoare.
înființarea de noi capacități de producere a energiei regenerabile, în condițiile legii, care să nu afecteze buna exploatare a pajiștilor; suprafața ocupată cu pajiști permanente se poate utiliza în sistem dual atât pentru pășunatul animalelor și producerea de furaje, cât și pentru producerea de energie electrică din surse regenerabile.
instalarea de elemente de infrastructură fizică subterane sau supraterane, necesare susținerii rețelelor publice de comunicații electronice;
ucrări privind apărarea, ordinea publică și siguranța națională, declarate de utilitate publică în condițiile Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, republicată;
operațiuni și lucrări legate de explorarea, dezvoltarea, exploatarea țițeiului și a altor resurse minerale naturale, desfășurate în baza acordurilor de concesiune petrolieră, operațiuni și lucrări de construcții în legătură cu acestea și operațiuni legate de extracția, depozitarea, procesarea, transportul, distribuirea și comercializarea producției de țiței și resurse minerale naturale;
reconstituirea dreptului de proprietate în condițiile Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările și completările ulterioare;
lucrări în cadrul unor programe de dezvoltare locală/județeană/regională inițiate de autoritățile administrației publice locale.

Alte instrucțiuni utile legate de pășuni se găsesc în OUG nr. 34/2013.

Costuri

Costurile pot să difere în funcție de operațiunea pe care vrei să o realizezi, mai ales dacă va fi necesară realizarea unei documentații cadastrale.

Totuși, la OCPI se plătește un tarif de 75 lei/imobil sau de 375 lei dacă se dorește înscrierea modificării în regim de urgență.

Salariu brut, salariu net și taxe pentru salariați

PAGINA PRINCIPALĂ

SERVICII & ONORARII

CONTACT

acest articol este relevant prin raportare la legislația în vigoare în luna august 2022

La momentul redactării acestui articol, salariul minim brut pe economie în România este de 2550 RON. Salariul net este de 1524 RON.

Salariul brut este venitul trecut în contractul de muncă și reprezintă suma pe care angajatorul este obligat să o cheltuie pentru tine (vezi mai jos suma totală).

Salariul net este venitul pe care îl primește efectiv în mână (sau în cont :)) ), după ce angajatorul ți-a plătit toate contribuțiile obligatorii la stat.

În România, la momentul redactării acestui articol, contribuțiile sociale obligatorii însumează 47,25% din salariul brut.

Contribuția de asigurări de sănătate (CAS)	25% din salariul brut
Contribuția de asigurări sociale de sănătate (CASS)	10 % din salariul brut
Contribuția asiguratorie pentru muncă (CAM)	2,25% din salariul brut
Impozit pe veniturile din salariu	10% din salariul brut

CAS, CASS și CAM se declară de către angajator și se virează lunar sau trimestrial către bugetul de stat până în data de 25 a lunii următoare celei în care se plătește salariul.

IMPORTANT: Angajații care un venit lunar brut mai mic de 3600 RON beneficiază de o deducere personală calculată în funcție de valoarea salariului și de numărul persoanelor avute în întreținere.

Salariul brut de 2550 RON corespunde unui contract individual de muncă încheiat pentru un timp de lucru de 8 ore pe zi. Totuși, există contracte individuale de muncă încheiate și pentru un timp de lucru de 4 ore sau de 2 ore.

	8 ore	4 ore	2 ore
Salariu BRUT	2550 RON	1275 RON	637,5 RON
CASS	255 RON	128 RON	64 RON
CAM	57 RON	29 RON	14 RON
CAS	638 RON	319 RON	159 RON
Impozit	133 RON	32 RON	0 RON
Deducere personală	330 RON	510 RON	510 RON
Salariu NET	1524 RON	796 RON	414 RON
Taxe suportate de angajat	1026 RON	479 RON	224 RON
Taxe suportate de angajator	57 RON	29 RON	14 RON
TOTALUL TAXELOR	1083 RON	508 RON	237 RON
Cât cheltuiește firma?	2607 RON	1304 RON	651 RON

Cum se înființează un ONG?

PAGINA PRINCIPALĂ

SERVICII & ONORARII

CONTACT

acest articol este relevant prin raportare la legislația în vigoare în luna august 2022

Potrivit art. 4 și art. 15 din OG nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații:

Asociația este subiectul de drept privat constituit de trei sau mai multe persoane care, pe baza unei înțelegeri, pun în comun și fără drept de restituire contribuția materială, cunoștințele sau aportul lor în muncă pentru realizarea unor activități în interes general, al unor colectivități sau, după caz, în interesul lor personal nepatrimonial.

Fundația este subiectul de drept înființat de una sau mai multe persoane care, pe baza unui act juridic între vii ori pentru cauză de moarte, constituie un patrimoniu afectat, în mod permanent și irevocabil, realizării unui scop de interes general sau, după caz, al unor colectivități.

Pasul 1 – Rezervarea denumirii

Completezi această cerere, plătești taxa de 36 de lei în contul de disponibilităţi al Ministerului Justiţiei nr. RO62TREZ7005032XXX013994 (codul fiscal al beneficiarului-Ministerul Justiţiei este 4265841), apoi expediezi atât cererea cât și dovada plății:
– prin poștă (Str. Apolodor Nr.17, sector 5, București);
– prin e-mail (ongmj@just.ro).

Pasul 2 – Stabilirea sediului social

Până primești Dovada disponibilității denumirii de la Ministerul Justiției, trebuie să te hotărăști unde va fi sediul social al ONG-ului.

În cazul în care acesta este într-un apartament dintr-un bloc, nu mai este necesar acordul asociației de proprietari dacă persoana desemnată prin statut pentru îndeplinirea procedurilor de înființare completează în calitate de reprezentant al ONG-ului o declarație pe proprie răspundere în care declară că nu se vor desfășura activități în sediul (apartament). În situația în care sediul va fi într-un apartament și plănuiești să desfășori activități acolo, ai nevoie de acordul asociației de proprietari.

Sediul social se dovedește:

prin contract de locațiune;
prin contract de comodat;

Pasul 3 – Statutul ONG-ului

Statutul asociației cuprinde, sub sancțiunea nulității absolute:

datele de identificare ale membrilor asociați: numele, prenumele, codul numeric personal, seria și numărul actului de identitate pentru persoanele fizice, denumirea și codul de identificare fiscală ale persoanei juridice asociate și, după caz, domiciliul sau reședința ori adresa sediului social;
exprimarea voinței de asociere și precizarea scopului și a obiectivelor asociației;
denumirea asociației;
sediul asociației;
durata de funcționare a asociației – pe termen determinat, cu indicarea expresă a termenului, sau, după caz, pe termen nedeterminat;
patrimoniul inițial al asociației; activul patrimonial este alcătuit din aportul în natură și/sau în bani al asociaților, în cazul aportului în natură, constând în bunuri imobile, forma autentică a statutului este obligatorie;
componența nominală a celor dintâi organe de conducere, administrare și control ale asociației;
persoana sau, după caz, persoanele împuternicite să desfășoare procedura de dobândire a personalității juridice;
modul de dobândire și de pierdere a calității de asociat;
drepturile și obligațiile asociaților;
categoriile de resurse patrimoniale ale asociației;
atribuțiile organelor de conducere, administrare și control ale asociației;
destinația bunurilor, în cazul dizolvării asociației, cu respectarea dispozițiilor art. 60;
semnăturile membrilor asociați.

Statutul fundației cuprinde, sub sancțiunea nulității absolute:

datele de identificare ale fondatorului sau, după caz, ale fondatorilor: numele, prenumele, codul numeric personal, seria și numărul actului de identitate pentru persoanele fizice, denumirea și codul de identificare fiscală a persoanei juridice și, după caz, domiciliul/reședința ori adresa sediului social;
explicitarea scopului și a obiectivelor fundației;
denumirea fundației;
sediul fundației;
durata de funcționare a fundației – pe termen determinat, cu indicarea expresă a termenului sau, după caz, pe termen nedeterminat;
patrimoniul inițial al fundației. În cazul aportului în natură, constând în bunuri imobile, forma autentică a statutului este obligatorie;
componenta nominală a celor dintâi organe de conducere, administrare și control ale fundației ori regulile pentru desemnarea membrilor acestor organe;
persoana sau persoanele împuternicite să desfășoare procedura de dobândire a personalității juridice;
categoriile de resurse patrimoniale ale fundației;
atribuțiile organelor de conducere, administrare și control ale fundației;
procedura de desemnare și de modificare a componentei organelor de conducere, administrare și control, pe parcursul existenței fundației;
destinația bunurilor, în cazul dizolvării fundației, cu respectarea dispozițiilor art. 60;
semnăturile fondatorului sau, după caz, ale fondatorilor.

Pasul 4 – Contul la bancă – partea 1

Vei merge la orice bancă de încredere cu următoarele înscrisuri:

copii CI fondatori;
statut – original;
patrimoniul;
- în cazul asociațiilor nu există limită minimă.
- în cazul fundațiilor:
  - 10 salarii minime pe economie;
  - 2 salarii minime pe economie pentru fundațiile al căror scop exclusiv este efectuarea operaţiunilor de colectare de fonduri care să fie puse la dispoziţia altor asociaţii sau fundaţii, în vederea realizării de programe de către acestea din urmă.
specimen de semnătură al persoanei împuternicite prin statut să desfășoare activitatea de înregistrare a ONG-ului – original
- se obține de la un notar public (în jur de 50-100 lei);

La acest moment se precizează și codul CAEN ales. Vezi lista aici.

Vei cere de la bancă dovada depunerii patrimoniului social, necesară la Pasul 5.

Vom reveni la contul bancar în cadrul pasului 7.

Pasul 5 – Procedura în fața instanței de judecată

Pentru înființarea unui ONG este necesară parcurgerea unei proceduri necontencioase în fața Judecătoriei în circumscripția căreia este situat sediul ONG-ului.

Se vor anexa următoarele înscrisuri:

cerere;
copie certificată pentru conformitate a Statutului;
dovada patrimoniului;
dovada sediului social (contract de locațiune sau de comodat) + extras de carte funciară;
copii CI fondatori;
dovada disponibilității denumirii (în original);
caziere fiscale fondatori (în original) – se obțin de la ANAF sau direcțiile locale;
taxă de timbru – 100 RON (se achită în numele persoanei împuternicite prin statut să desfășoare activitatea de înregistrare a ONG-ului;

Pasul 6 – Procedura la ANAF

După obținerea unei soluții de admitere a cererii de înființare a ONG-ului din partea instanței de judecată, este necesară parcurgerea unei proceduri la ANAF în scopul dobândirii certificatului de înregistrare fiscală. Te vei prezenta la ANAF cu următoarele înscrisuri:

Declarația 010 – 2 exemplare completate;
copie statut;
copie legalizată după hotărârea judecătorească (se obține în baza unei cereri de la arhiva judecătoriei după trecerea a 5 zile de la data la care ți s-a comunicat hotărârea acasă. Este necesară plata unei taxe de timbru de 5 lei);
certificat de înscriere în registrul asociațiilor și fundațiilor de la Judecătorie (se obține în baza unei cereri de la arhiva judecătoriei după trecerea a 5 zile de la data la care ți s-a comunicat hotărârea acasă. Este necesară plata unei taxe de timbru de 1 leu);
Contractul de comodat în original.

Pasul 7 – Contul la bancă – partea 2

După obținerea certificatului de înregistrare fiscală de la ANAF, vei merge la bancă pentru a finaliza procedura de deschidere a contului bancar. Vei lua cu tine:

certificat de înscriere în registrul asociațiilor și fundațiilor de la Judecătorie – original;
certificat de grefă – din care să reiasă componența nominală a organelor de conducere a ONG-ului (se obține în baza unei cereri de la arhiva judecătoriei. Este necesară plata unei taxe de timbru de 1 leu);
hotărârea judecătorească – original;
certificatul de înregistrare fiscală – original.

Felicitări!

Ai parcurs toți pașii pentru înființarea unui ONG. Acum ia legătura cu un contabil pentru a afla mai multe despre cum poți să-ți desfășori activitatea și ce registre și evidențe trebuie să întocmești.

Cum se obține traducerea supralegalizată/legalizată a unei hotătâri judecătorești?

PAGINA PRINCIPALĂ

SERVICII & ONORARII

CONTACT

acest articol este relevant prin raportare la legislația în vigoare în luna august 2022

Sunt situații în care ai nevoie și în străinătate de o hotărâre judecătorească pronunțată în România. Găsești AICI detalii despre regimul actelor în toate statele lumii pentru a ști ce procedură să urmezi.

Obținerea unei copii legalizate după o hotărâre judecătorească

Copia legalizată a unei hotărâri judecătorești se obține de la Arhiva instanței care a pronunțat-o în baza unei cereri (click AICI pentru model) la care se anexează, în original, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 5 lei (se achită la primăria unde ai domiciliul sau pe platforma www.ghiseul.ro – click AICI pentru tutorial).

Copia se eliberează în 2-5 zile. Pentru detalii, sunați la Arhiva instanței.

Supralegalizarea copiei legalizate

Copia legalizată se supralegalizează la instanța care a pronunțat hotărârea în baza unei cereri (click AICI pentru model) la care se anexează, în original, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei (se achită la primăria unde ai domiciliul sau pe platforma www.ghiseul.ro – click AICI pentru tutorial).

Supralegalizarea se eliberează în 2-5 zile. Pentru detalii, sunați la Arhiva instanței.

Apostilarea supralegalizării

Copia supraleglizată se apostilează la Tribunalul în circumscripția căruia se află instanța care a pronunțat hotărârea în baza unei cereri (click AICI pentru model) la care se anexează, în original, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 de lei (se achită la primăria unde ai domiciliul sau pe platforma www.ghiseul.ro – click AICI pentru tutorial)

Hotărârea apostilată se eliberează în 2-5 zile. Pentru detalii, sunați la Arhiva instanței.

Traducerea hotărârii judecătorești

Hotărârea apostilată se duce la un traducător autorizat pentru a fi tradusă în limba în care aveți nevoie.

Legalizarea traducerii

Traducerea se legalizează la un notar public cu care colaborează traducătorul.

Supralegalizarea legalizării traducerii

Se realizează în cadrul Camerei Notarilor Publici în circumscripția căreia vă aflați.