Prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamanta a solicitat emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului pentru o perioadă de 6 luni și obligarea acestuia la păstrarea unei distanțe minime de 100m față de reclamantă și interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat faptul că în ultimii 4 ani între aceasta și pârât a existat o relație de dragoste bazată pe favoruri sexuale pe care i le oferea acestuia contra-cost sau în schimbul unor cadouri oferite de pârât.
În susținerea cererii de emitere a ordinului de protecție, reclamanta a mai arătat faptul că în ultima lună a refuzat să-i mai ofere favoruri sexuale pârâtului, motiv pentru care i-a solicitat acesteia restituirea unor sume plătite în avans pentru astfel de favoruri și a unor sume plătite anterior fără ca pârâtul să primească favoruri de natură sexuală, exercitând presiuni psihologice asupra ei prin mesaje, apeluri telefonice și vizite la locuința sa, pentru a discuta aceste aspecte.
Reclamanta apreciază faptul că insistențele pârâtului i-au produs o stare de temere și i-au cauzat un prejudiciu de natură psihică ce au determinat-o să solicite emiterea unui ordin de protecție. Consideră faptul că relația bazată pe favoruri sexuale contra-cost se circumscrie dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 216/2013 care definește noțiunea de membru de familie: “persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți (…) actuali sau foști parteneri.”.
În apărare, pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, arătând faptul că aceasta nu are calitate de membru de familie întrucât relația acestora s-a bazat exclusiv pe favoruri de natură sexuală contra-cost sau contra unor cadouri. De asemenea, a învederat primei instanțe faptul că este căsătorit de peste 15 ani și că are un copil major și conviețuiește cu soția sa. Relațiile sexuale cu reclamanta s-au rezumat la câteva nopți pe săptămână, pentru care îi oferea acesteia sume de bani sau cadouri.
Prin Sentința pronunțată de prima instanță s-a admis acțiunea reclamantei și s-a dispus emiterea unui ordin de protecție pentru o perioadă de 2 luni și s-a stabilit în sarcina pârâtului obligarea acestuia de a păstra o distanță minimă de 100m față de reclamantă și interzicerea oricărui contact cu aceasta.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a considerat că relațiile dintre părți nu s-au rezumat numai la întreținerea unor relații sexuale contra-cost, ci se încadrează în categoria acelora descrise de art. 3 și 5 din Legea nr. 217/2003 întrucât pârâtul i-a comunicat reclamantei în repetate rânduri că o iubește, i-a făcut complimente, i-a cumpărat buchete de flori, i-a solicitat să se împace cu el, ia încredințat mașina personală și a urmărit-o în repetate rânduri să vadă dacă se întâlnește cu altcineva.
De asemenea, prima instanță reține că mențiunile din transferurile bancare precum “taxă servicii” și ”taxă păs*rică” nu au fost făcute decât pentru amuzamentul părților a căror relație se încadrează în cele asemănătoare acelora dintre soți.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul care a susținut că hotărârea primei instanțe este neîntemeiată, solicitând tribunalului admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate și pe cale de consecință admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei.
În continuarea celor arătate în primă instanță, apelantul-pârât a învederat Tribunalului că: “scopul dispozițiilor Legii nr. 217/2003 privind emiterea unui ordin de protecție este de a proteja relațiile dintre membrii de familie, art. 5 detaliind pe larg o sumedenie de accepțiuni ale acestei sintagme. Legislația din România nu conține o definiție a relațiilor de concubinaj și nici o reglementare a parteneriatului civil. Prin inițiativa legislativă a Senatului României din data de 25.10.2016, s-a propus reglementarea noțiunii de parteneriat civil și, implicit, a noțiunii de concubinaj reglementat: „Parteneriatul civil este un contract încheiat, fără niciun fel de discriminare, între două persoane care decid să conviețuiască în baza afecțiunii, respectului și sprijinului reciproc și a egalității în drepturi.”. Această definiție este inspirată de art. 515 alin. (8) din Codul civil francez care statuează despre concubinaj că este „o uniune de facto, caracterizată printr-o viață comună cu caracter de stabilitate și continuitate, între două persoane, de sex diferit sau de același sex, care trăiesc în cuplu.”. Într-o întrebare preliminară adresată Curții de Justiție a Uniunii Europene, Cauza C-244/20 cu privire la o problematică similară, s-a procedat la analiza noțiunii de concubinaj și s-a statuat că: „În sensul dispozițiilor prezentului articol, concubinaj înseamnă unirea a două persoane între care există o relație afectivă similară cu cea conjugală, care fără a fi împiedicate să se căsătorească, nu au o relație conjugală cu o altă persoană.”. Definiția legală a concubinajului nu se limitează, însă, la legislațiile statelor europene. Noțiunea de concubinaj este definită de jurisprudența statului Louisiana, Statele Unite ale Americii ca fiind: „o relație cu conținut sexual în care un bărbat și o femeie trăiesc împreună ca soț și soție într-o stare asemănătoare celei de căsătorie” (Decizia nr. 2d 1118, 1129 din 1988).”.
Intimata-reclamantă a solicitat respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii apelate, reluând motivarea primei instanțe.
Prin Decizia pronunțată de Tribunal s-a dispus admiterea apelului formulat de apelant și schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a considerat că:
Potrivit art. 38 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenței domestice „persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe măsuri, obligații sau interdicții”. Cum calitatea de membru de familie nu poate fi decât reciprocă rezultă că poate avea calitate procesuală activă într-o cauză având ca obiect cererea de emitere a unui ordin de protecție un membru de familie aflat într-o stare de pericol ca urmare a exercitării unor acte de violențe exercitate de către alt membru al familiei.
În susținerea cererii de respingere a excepției lipsei calității procesuale active, intimata, prin apărător ales, a invocat incidența cazului prevăzut la lit. c), respectiv părții ar fi „foști parteneri”. Tribunalul reține că noțiunea de „foști parteneri” trebuie interpretată prin prisma persoanelor protejate de lege, respectiv a celor între care au existat relații asemănătoare acelora dintre soți, chiar fără a locui împreună.
Conform susținerilor ambelor părți, atât prin înscrisurile depuse dar şi în fața instanţei, părțile nu au locuit niciodată împreună deși întâlnirile aveau loc periodic. Astfel cum a arătat intimata, întâlnirile dintre părți se desfășurau doar pe parcursul unei nopți, la domiciliul intimatei sau al apelantului. Chiar dacă aceste „vizite nocturne” au avut o oarecare frecvență şi s-au desfășurat pe parcursul a 4 ani, astfel cum au arătat părțile, tribunalul reține că aceste vizite, în lipsa oricăror alte activități sau preocupări comune nu pot duce la concluzia că relația dintre părți ar putea fi considerată asemănătoare celor dintre părți sau că aceștia sunt „foști parteneri”.
Intimata nu a invocat şi nici nu a probat existenței niciunei activități comune pe care părțile să o fi efectuat împreună în afara întâlnirilor nocturne. Mai mult, întâlnirile pe timp de zi au fost, astfel cum reiese din probele aflate la dosar, după ce intimata a refuzat să se mai întâlnească cu apelantul şi acesta din urmă şi-a manifestat intenția de a formula acțiuni în justiție pentru recuperarea sumelor date.
Simplele declarații prin care una dintre părți își arăta sentimentele de dragoste față de cealaltă, contrar susținerilor reprezentantului intimatei, nu pot transforma relația dintre părți în una asemănătoare unei dintre soți, nefiind prezente atributele prevăzute la art. 1 ca aparținând relațiilor ocrotite de lege: „prietenie, afecțiune şi întrajutorare morală şi materială a membrilor familiei”.
Constatând astfel că reclamanta (intimata) nu poate avea calitate procesuală pasivă pentru formularea cererii de emitere a unui ordin de protecție, nefiind printre persoanele menționate expres de Legea nr. 217/2003, tribunalul va admite excepţia lipsei calităţii procesuale active cu consecința admiterii apelului şi respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă. (Decizia civilă nr. 588/2022 din 15.09.2022 a Tribunalului Mureș).
Mă numesc Emanuel V. Drăgan și sunt licențiat în Drept la UMFST ”George Emil Palade” din Târgu Mureș. Am absolvit un master profesional în Instituții judiciare și profesii liberale și, în prezent, sunt avocat colaborator una dintre cele mai de prestigiu Societăți Civile Profesionale de Avocați – Dobre, Damian & Asociații, în cadrul Baroului Mureș. În timpul liber, scriu articole juridice, tutoriale și despre alte situații interesante din viața de zi cu zi. Mă găsești și pe Linkedin sau mă poți contacta aici.
