Cum se impozitează premiile obținute la concursuri?

Sigur ai participat măcar o singură dată la un concurs organizat la televizor, la radio, pe internet sau într-un supermarket și, poate că ai fost chiar persoana care a câștigat și premiul, să zicem, 1000 de lei.

Ce obligații fiscale ai cu privire la suma câștigată și care este modalitatea în care este aceasta impozitată (da, se datorează impozit și pentru un premiu)?

Este important să știi că tu, în calitate de câștigător, nu ai obligația de a plăti impozit.

Asta nu înseamnă că acele venituri sunt neimpozabile, ci înseamnă că înainte să ajungă la tine suma de bani câștigată, altcineva a plătit impozitul în locul tău.

Potrivit art. 110 alin. (1) din Codul fiscal: „Veniturile sub formă de premii se impun, prin reținerea la sursă, cu o cotă de 10% aplicată asupra venitului net realizat din fiecare premiu.”

Cu alte cuvinte, organizatorul concursului la care ai participat și ai câștigat este cel care plătește impozitul pentru tine.

Foarte important de reținut este că pentru premiile în bani sau în natură în valoare concretă sau echivalentă de sub 600 de lei inclusiv nu se datorează impozit (art. 110 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal).

Spre exemplu, dacă participi la un concurs (pe care îl și câștigi) unde premiul este de 1000 de lei, în realitate ai câștigat 960 de lei deoarece:

  • Din 1000 de lei se scad 600 de lei pentru care nu se datorează impozit. Rămân așadar 400 de lei impozabili.
  • Asupra restului de 400 de lei, organizatorul va reține și va plăti pentru tine suma de 40 de lei (10% din 400).
  • Așadar, tu urmează ca la final să primești 600 + 360 = 960 de lei.


Mă numesc Emanuel V. Drăgan și sunt licențiat în Drept la UMFST ”George Emil Palade” din Târgu Mureș. Am absolvit un master profesional în Instituții judiciare și profesii liberale și, în prezent, sunt avocat colaborator una dintre cele mai de prestigiu Societăți Civile Profesionale de Avocați – Dobre, Damian & Asociații, în cadrul Baroului Mureș. În timpul liber, scriu articole juridice, tutoriale și despre alte situații interesante din viața de zi cu zi. Mă găsești și pe Linkedin sau mă poți contacta aici.

Răspunderea și tratamentul juridic al livratorilor

Una dintre cele mai vizibile consecințe ale pandemiei de COVID-19, cu efecte până în prezent și cu siguranță și în viitor, este creșterea exponențială a firmelor de tipul celor ca Glovo, Bringo, Tazz, etc. Pandemia de coronavirus ne-a obligat să petrecem aproape tot timpul în casă, dar livratorii, sau curierii cum îi mai numim noi, nu au avut parte de același tratament.

Vorbind strict despre Glovo, dacă în 2018 avea o cifră de afaceri de 1.300.000 lei, în 2020 înregistra o cifră de afaceri de 167.000.000 lei iar în 2021 de 283.000.000 lei. Apare ca fiind evident avântul de care s-au bucurat aceste firme în una dintre perioadele cele mai dificile din ultimii 50 de ani.

Totuși, există prea puține persoane care știu cum funcționează parteneriatul livratorilor cu Glovo, ce drepturi și obligații au curierii și, desigur, cine plătește atunci când comanda are „transport gratuit”?

Prin acest articol nu-mi propun să epuizez toate variantele posibile de lucru și nici nu pretind că dețin informații cu privire la fiecare comision practicat de vreuna dintre firmele amintite mai sus. De fapt, însăși curierii sunt cei mai în măsură să explice avantajele (dacă sunt…) și dezavantajele colaborării cu astfel de societăți. În linii mari, vom privi punctual asupra unor aspecte juridice care reglementează raporturile contractuale la care fac referire.

Curierii sunt angajați?

Uneori da, alteori nu. În orice caz, nu sunt angajați la firma care se promovează a fi cea care îți livrează mâncarea. Cred că suntem cu toții obișnuiți cu reclamele obositoare de pe YouTube în care aproape toate firmele de genul Glovo, Tazz, etc. repetă continuu următoarea afirmație: îți livrăm mâncarea.

În realitate, aceste firme nu îți livrează mâncarea. Curierii îți livrează mâncarea, iar curierii nu sunt angajații lor. Pentru simplificarea terminologiei mă voi referi la aceste firme (Glovo, Tazz, Bringo, etc.) ca intermediari. Există cel puțin 3 variante de lucru:

1. Persoană fizică autorizată (P.F.A.)

Înființarea unei persoane fizice autorizate cu cod CAEN 5320 (Alte activități poștale și de curier)și desfășurarea activității la terți este cea mai comună variantă de lucru.

Se încheie un contract de colaborare cu intermediarul în care se convin comisioanele și toate costurile pe care trebuie să le suporte curierul. De regulă, pentru a evita recalificarea colaborării ca fiind un raport de muncă, se convine un timp de lucru de 2 ore pe zi.

Potrivit Codului civil, cea mai simplă definiție a contractului de colaborare este următoarea: „(1) Contractul-cadru este acordul prin care părţile convin să negocieze, să încheie sau să menţină raporturi contractuale ale căror elemente esenţiale sunt determinate de acesta.” (art. 1176 Cod civil).

De asemenea, potrivit art. 7 pct. 3 din Legea nr. 227/2015 (Codul fiscal) este definită ca activitate independentă orice activitate desfășurată de către o persoană fizică în scopul obținerii de venituri, care îndeplinește cel puțin 4 dintre următoarele criterii:

  • persoana fizică dispune de libertatea de alegere a locului şi a modului de desfăşurare a activităţii, precum şi a programului de lucru;
  • persoana fizică dispune de libertatea de a desfăşura activitatea pentru mai mulţi clienţi;
  • riscurile inerente activităţii sunt asumate de către persoana fizică ce desfăşoară activitatea;
  • activitatea se realizează prin utilizarea patrimoniului persoanei fizice care o desfăşoară;
  • activitatea se realizează de persoana fizică prin utilizarea capacităţii intelectuale şi/sau a prestaţiei fizice a acesteia, în funcţie de specificul activităţii;
  • persoana fizică face parte dintr-un corp/ordin profesional cu rol de reprezentare, reglementare şi supraveghere a profesiei desfăşurate, potrivit actelor normative speciale care reglementează organizarea şi exercitarea profesiei respective;
  • persoana fizică dispune de libertatea de a desfăşura activitatea direct, cu personal angajat sau prin colaborare cu terţe persoane în condiţiile legii.

2. Societate cu răspundere limitată (S.R.L.)

Mă refer aici la un S.R.L unde asociat unic va fi curierul. Această variantă complică lucrurile în ceea ce privește retragerea banilor din firmă în cazul în care curierul nu dorește să fie și angajat. Dividentele se pot retrage numai în anumite momente iar în perioada dintre aceste momente curierul nu obține, practic, niciun venit.

Din nou, se încheie un contract de colaborare în care se convin comisioanele și taxele plătibile.

3. Angajat la o societate cu răspundere limitată colaboratoare cu intermediarul

Această variantă de lucru este la fel de întâlnită ca cea a persoanei fizice autorizate. Cu alte cuvinte, există o firmă colaboratoare cu intermediarul la care curierii sunt angajați în raporturi juridice de dreptul muncii. Aceasta înseamnă că livratorilor le sunt asigurate toate drepturile prevăzute de Codul muncii pentru angajați.

În această variantă, firma colaboratoare cu intermediarul încasează prețul colaborării după care plătește salariile angajaților curieri și apoi reține profitul.

Avantajele colaborării ca P.F.A.

Printre avantajele colaborării ca P.F.A. se numără:

  • lipsa subordonării;
  • libertatea alegerii programului de lucru;
  • posibilitatea alegerii clientelei;

Dezavantajele colaborării ca P.F.A.

Printre dezavantajele colaborării ca P.F.A. se numără:

  • riscurile inerente desfășurării activității de livrare sunt suportate de către livrator;
  • curierul nu beneficiază de protecţia oferită de legislaţia muncii cu privire la
    • salariul minim;
    • ore suplimentare plătite;
    • contribuții sociale;
    • ajutor pentru șomaj;
    • posibilitatea de a fi reprezentat de un sindicat, etc.
  • plata contribuțiilor îi revine curierului;

Avantajele statutului de angajat al unor firme colaboratoare

  • Beneficiază de drepturile prevăzute de lege pentru angajați:
    • salariu minim pe economie;
    • ore suplimentare plătite;
    • contribuții sociale;
    • ajutor pentru șomaj;
    • concediu plătit;
    • posibilitatea reprezentării de un sindicat, etc.

Dezavantajele colaborării ca angajat al unor firme colaboratoare

  • Existența raportului de subordonare dintre angajat și angajator;
  • Program de lucru fix;
  • Clientela nu poate fi aleasă.

Răspunderea curierului

Cu cât independența este mai mare, cu atât răspunderea pentru eventualele neregularități te ajunge din urmă.

Chiar dacă unii intermediari au construit un sistem de soluționare a pretențiilor clienților nemulțumiți prin rambursarea integrală sau parțială a contravalorii comenzii, să nu ne imaginăm că acele costuri nu se impută ulterior celor vinovați de acea nemulțumire.

În cazul P.F.A.-ului, imputarea este resimțită de curier în încasările sale zilnice. În cazul curierului angajat în cadrul unei societăți colaboratoare, imputarea este resimțită de societate care poate fie să o pună în sarcina angajatului fie să o suporte dintr-un fond special constituit pentru acest lucru, angajatul nefiind afectat, ci poate doar mustrat sau avertizat pentru a evita evenimente generatoare de cheltuieli de genul acesta pe viitor.

O scurtă privire asupra comisioanelor

Vorbeam la începutul acestui articol despre transportul gratuit și pe tot parcursul articolului despre comisioane. Potrivit unei postări publice a unui livrator (click aici):

  • Transportul gratuit este de fapt suportat de curier iar acesta nu este rambursat de intermediar;
  • Comisionul din încasări este de 36%;
  • Taxa pentru mentenanță aplicație (?) este de 25 de lei pe săptămână.

Acum, ținând cont că firmele care își vând mâncarea prin intermediul acestor aplicații trebuie să facă și ele profit, cred că de acum vom înțelege mai ușor de ce unele prețuri sunt exagerate pentru niște preparate absolut banale (de ex.: o salată cu 5 ingrediente, sare și ulei de măsline = 35 lei).

* * *

În orice caz, avantajul colaborării cu livratorii în schimbul angajării acestora apare ca fiind evident. Prin acest procedeu juridic se pasează elegant răspunderea intermediarilor fie pe titularul P.F.A.-ului fie pe titularul/titularii S.R.L-ului. În această formulă de lucru, intermediarul continuă să se promoveze ca fiind livrator, în timp ce evită să își complice existența prin aplicarea dispozițiilor de dreptul muncii, pasând această responsabilitate în sarcina firmelor colaboratoare cu livratori angajați.

Să mulțumim, așadar, livratorilor din orașele noastre pentru activitatea pe care o desfășoară, de cele mai multe ori în pierdere, și de care beneficiem zilnic sau săptămânal acasă sau la locurile noastre de muncă.


Mă numesc Emanuel V. Drăgan și sunt licențiat în Drept la UMFST ”George Emil Palade” din Târgu Mureș. Am absolvit un master profesional în Instituții judiciare și profesii liberale și, în prezent, sunt avocat colaborator una dintre cele mai de prestigiu Societăți Civile Profesionale de Avocați – Dobre, Damian & Asociații, în cadrul Baroului Mureș. În timpul liber, scriu articole juridice, tutoriale și despre alte situații interesante din viața de zi cu zi. Mă găsești și pe Linkedin sau mă poți contacta aici.