Stabilirea locuinței copilului prin instanță

Când părinții se separă sau divorțează, una dintre cele mai sensibile probleme este: unde va locui copilul. Legea pune pe primul plan interesul superior al copilului, iar instanța poate interveni atunci când părinții nu se înțeleg.

Ce spune legea despre locuința copilului

Regula de bază: copilul minor locuiește la părinți, iar dacă părinții nu locuiesc împreună, stabilesc de comun acord locuința copilului. În caz de neînțelegere, instanța decide, ținând cont de ancheta psihosocială și ascultând copilul (dacă a împlinit 10 ani).

În cazul divorțului, instanța stabilește locuința copilului odată cu pronunțarea divorțului, dacă nu există o înțelegere sau dacă aceasta contravine interesului copilului.

A) Etapa de fond (acțiunea „pe fond”)

Acțiunea pe fond este calea „principală” prin care se stabilește locuința copilului în mod durabil.

În practică, instanța analizează:

  • stabilitatea mediului (locuință, școală/grădiniță);
  • disponibilitatea reală a fiecărui părinte;
  • istoricul îngrijirii copilului;
  • ancheta psihosocială;
  • relația copil–părinte și capacitatea de cooperare între părinți.

Aceasta este procedura completă, cu administrare de probe și o soluție care vizează stabilitatea.

B) Ordonanța președințială (măsură provizorie, de urgență)

Uneori, nu poți aștepta soluția de fond: copilul trebuie protejat rapid, trebuie stabilită o locuință provizorie, trebuie evitată o escaladare a conflictului.

Ordonanța președințială este o procedură provizorie și executorie, folosită pentru măsuri urgente, fără a tranșa definitiv litigiul.

Câteva repere esențiale din lege:

  • pe ordonanță nu se poate „rezolva fondul” litigiului, ci doar o măsură temporară;
  • cererea se introduce la instanța competentă să judece fondul;
  • procedura este accelerată (citație urgentă, întâmpinarea nu e obligatorie, instanța poate fixa termene scurte).

Concluzie

Pentru locuința copilului există, practic, două „viteze”: fond (soluție durabilă) și ordonanță președințială (măsură urgentă, provizorie). Alegerea corectă depinde de situația reală și de riscuri.

Soluție obținută într-un dosar de ordonanță președințială

Mai jos vă prezentăm o soluție obținută într-un dosar de ordonanță președințială având ca obiect stabilirea locuinței unui minor.

📞 Pentru o consultație sau reprezentare în instanță în aceste proceduri, ne poți contacta la: av.emanuel.dragan@gmail.com / av.naomidragan@gmail.com sau la 0751 777 664 / 0749 277 137.

Mă numesc Emanuel V. Drăgan și sunt licențiat în Drept la UMFST ”George Emil Palade” din Târgu Mureș. Am absolvit un master profesional în Instituții judiciare și profesii liberale și, în prezent, sunt avocat colaborator una dintre cele mai de prestigiu Societăți Civile Profesionale de Avocați – Dobre, Damian & Asociații, în cadrul Baroului Mureș. În timpul liber, scriu articole juridice, tutoriale și despre alte situații interesante din viața de zi cu zi. Mă găsești și pe Linkedin sau mă poți contacta aici.

Deținerea de droguri de risc pentru consum propriu: ce prevede legea

Mulți oameni cred că „dacă e pentru consum propriu” nu este infracțiune. În realitate, legea sancționează penal deținerea de droguri (chiar și în cantități mici), iar încadrarea depinde inclusiv de tipul substanței.

Ce anume este incriminat?

Legea sancționează, între altele, cumpărarea sau deținerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept.

Ce pedepse sunt prevăzute?

  • pentru droguri de risc: închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă;
  • pentru droguri de mare risc: închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Atenție: „drog de risc” vs „drog de mare risc” nu e o chestiune de opinie, ci ține de clasificarea legală și de expertize/analize.

De ce contează „încadrarea corectă”

În practică, dosarele se pot complica rapid:

  • tipul substanței (risc/mare risc);
  • cantitatea și forma de ambalare;
  • contextul (unde a fost găsită, cum a fost depistată);
  • eventuale suspiciuni de „alt scop” decât consumul propriu.

Orice detaliu poate schimba încadrarea și riscurile.

Cum te poate ajuta un avocat

În astfel de cauze, avocatul poate:

  • verifica legalitatea actelor de constatare și a administrării probelor;
  • analiza încadrările posibile și riscurile reale;
  • formula cereri de probe, obiecțiuni, apărări tehnice;
  • pregăti strategia procedurală (inclusiv raportat la circumstanțe personale și la conduita procesuală).

Soluție obținută în instanță într-un caz de deținere de droguri de risc (canabis)

Mai jos vă prezentăm o soluție de amânarea aplicării pedepsei obținută într-un caz de acest gen. Această soluție înseamnă că persoana nu se alege cu cazier judiciar, ci trebuie să respecte niște obligații stabilite de instanță pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii.

Concluzie

Deținerea de droguri pentru consum propriu este tratată ca infracțiune de legea română, iar consecințele pot fi serioase. Dacă te afli într-o astfel de situație, e important să discuți cât mai devreme cu un avocat, pe baza actelor din dosar.

📞 Pentru o consultație, ne poți contacta la: av.emanuel.dragan@gmail.com / av.naomidragan@gmail.com sau la 0751 777 664 / 0749 277 137.

Mă numesc Emanuel V. Drăgan și sunt licențiat în Drept la UMFST ”George Emil Palade” din Târgu Mureș. Am absolvit un master profesional în Instituții judiciare și profesii liberale și, în prezent, sunt avocat colaborator una dintre cele mai de prestigiu Societăți Civile Profesionale de Avocați – Dobre, Damian & Asociații, în cadrul Baroului Mureș. În timpul liber, scriu articole juridice, tutoriale și despre alte situații interesante din viața de zi cu zi. Mă găsești și pe Linkedin sau mă poți contacta aici.

Conducerea sub influența alcoolului: contravenție sau infracțiune?

În România, „alcool la volan” poate însemna fie contravenție, fie infracțiune, în funcție de nivelul stabilit prin testare și/sau probe biologice. Diferența este majoră: de la amendă și suspendare, până la dosar penal.

Când este infracțiune?

Este infracțiune atunci când conducerea are loc cu o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Ce pedeapsă prevede Codul penal?

Pentru această infracțiune, legea prevede închisoare de la 1 la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Ce se întâmplă în practică la control

De regulă:

  • se face testarea cu aparatul (alcooltest);
  • dacă rezultatul indică valori relevante, polițistul poate dispune recoltarea de probe biologice;
  • în anumite situații, conducătorul auto are obligația să se supună recoltării (în special la valori mari ori în prezența altor indicii).

Dar dacă valoarea e „mică”?

În zona valorilor reduse (sub pragul penal), discutăm de regulă despre răspundere contravențională (amendă + suspendarea dreptului de a conduce), însă încadrările și sancțiunile concrete trebuie verificate în fiecare caz, în funcție de actele întocmite și de probe.

De ce e important să ai avocat

În astfel de dosare, contează enorm:

  • corectitudinea procedurii de testare/recoltare;
  • actele întocmite și mențiunile din procesul-verbal;
  • existența unor vulnerabilități probatorii;
  • strategia declarațiilor și a cererilor de probe.

Un avocat te poate ajuta să înțelegi riscurile reale, să verifici legalitatea probelor și să construiești apărarea în mod profesionist.

Conducerea sub influența alcoolului: contravenție sau infracțiune?

Alcoolul la volan nu e „o simplă problemă de amendă” atunci când se atinge pragul penal. Dacă ai fost oprit și testat sau dacă ți s-a deschis dosar penal, recomandarea este să consulți un avocat înainte de a face declarații și înainte de a lua decizii procedurale.

📞 Pentru o consultație sau reprezentare la audieri și în dosarul penal, ne poți contacta la: av.emanuel.dragan@gmail.com / av.naomidragan@gmail.com sau la 0751 777 664 / 0749 277 137.

Mă numesc Emanuel V. Drăgan și sunt licențiat în Drept la UMFST ”George Emil Palade” din Târgu Mureș. Am absolvit un master profesional în Instituții judiciare și profesii liberale și, în prezent, sunt avocat colaborator una dintre cele mai de prestigiu Societăți Civile Profesionale de Avocați – Dobre, Damian & Asociații, în cadrul Baroului Mureș. În timpul liber, scriu articole juridice, tutoriale și despre alte situații interesante din viața de zi cu zi. Mă găsești și pe Linkedin sau mă poți contacta aici.

Conducerea fără permis de conducere: ce riști și ce e important să faci

Conducerea pe drumurile publice fără a avea dreptul legal de a conduce nu este „o simplă contravenție”, ci este infracțiune. În practică, astfel de dosare apar frecvent în contexte aparent „banale”: o deplasare scurtă, un drum „doar până la colț”, un control de rutină etc.

Ce înseamnă „conducere fără permis” în sens penal?

Infracțiunea acoperă mai multe situații, printre care:

  • nu ai obținut niciodată permis;
  • ai permis, dar nu corespunde categoriei/subcategoriei vehiculului;
  • permisul este retras, anulat sau dreptul de a conduce este suspendat;
  • nu ai dreptul să conduci în România (în anumite situații).

Ce pedeapsă prevede legea?

În funcție de situație, legea prevede:

  • închisoare de la 1 la 5 ani (de regulă, când persoana nu posedă permis);
  • închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă (de exemplu, permis necorespunzător categoriei ori permis retras/anulat/suspendat).

Important: există și situații în care poate răspunde penal și cel care încredințează vehiculul unei persoane despre care știe că nu are dreptul să conducă (aspect ce trebuie analizat punctual).

Ce se întâmplă, de obicei, în dosar

În majoritatea cazurilor, urmează:

  • întocmirea actelor de constatare de către poliție;
  • audiere (declarații);
  • verificări privind situația permisului (suspendare/anulare/categorie etc.);
  • trimitere în judecată sau soluții alternative (în funcție de probatoriu și circumstanțe).

De ce contează asistența unui avocat

Chiar dacă fapta pare „simplă”, strategia juridică depinde de detalii: situația exactă a dreptului de a conduce, actele de suspendare, comunicările, împrejurările opririi, probele administrate.

Un avocat te poate ajuta să:

  • verifici exact încadrarea juridică și elementele care trebuie dovedite;
  • pregătești poziția procesuală (declarații, probe, martori);
  • formulezi cereri/obiecțiuni și să obții un probatoriu complet;
  • gestionezi corect riscurile și pașii procedurali.

Concluzie

Dacă te confrunți cu o astfel de situație, este esențial să îți construiești apărarea din timp, pe baza actelor și a probelor.

📞 Pentru o consultație sau reprezentare la audieri și în dosarul penal, ne poți contacta la: av.emanuel.dragan@gmail.com / av.naomidragan@gmail.com sau la 0751 777 664 / 0749 277 137.

Mă numesc Emanuel V. Drăgan și sunt licențiat în Drept la UMFST ”George Emil Palade” din Târgu Mureș. Am absolvit un master profesional în Instituții judiciare și profesii liberale și, în prezent, sunt avocat colaborator una dintre cele mai de prestigiu Societăți Civile Profesionale de Avocați – Dobre, Damian & Asociații, în cadrul Baroului Mureș. În timpul liber, scriu articole juridice, tutoriale și despre alte situații interesante din viața de zi cu zi. Mă găsești și pe Linkedin sau mă poți contacta aici.

Cum obții transcrierea unui certificat de deces emis în străinătate

Când pierdem pe cineva drag în afara țării, durerea este însoțită adesea de complicații administrative și legale. Una dintre cele mai importante formalități este transcrierea certificatului de deces străin în registrele de stare civilă din România.

Această procedură este obligatorie dacă decedatul era cetățean român și este necesară pentru pașii următori – moștenire, succesiune, închidere conturi, radieri din evidențe etc.

Ce înseamnă „transcrierea” certificatului de deces?

Transcrierea este procedura prin care un certificat de deces emis în străinătate devine recunoscut oficial în România, fiind înregistrat în registrele de stare civilă române.

Fără această transcriere, instituțiile din România nu pot lua în considerare actul emis de statul străin – deci nu poți deschide succesiunea, radia bunuri sau încheia proceduri administrative.

Cine poate cere transcrierea?

Poate solicita transcrierea:

  • soțul/soția supraviețuitor(are),
  • copilul decedatului,
  • o altă rudă apropiată,
  • o persoană împuternicită prin procură specială,
  • un avocat, în baza mandatului legal.

Dacă nu ești în țară sau nu ai timp, poți împuternici un avocat care să se ocupe de tot.

Ce acte sunt necesare?

Lista exactă poate varia ușor în funcție de consulat sau primărie, dar în general ai nevoie de:

  • Certificatul de deces străin (original + traducere legalizată),
  • Apostilă sau legalizare consulară, în funcție de țara de emitere,
  • Acte de identitate ale solicitantului,
  • Dovada legăturii de rudenie cu decedatul (certificat de naștere/căsătorie etc.),
  • Cerere tip (pusă la dispoziție de autorități),
  • Alte documente, dacă sunt solicitate de oficiul stării civile.

Unde se face transcrierea?

Ai două variante:

  1. La primăria din România (în funcție de ultimul domiciliu al decedatului);
  2. La consulatul României din țara unde a avut loc decesul.

Dacă vrei să faci procedura în România dar ești în străinătate, un avocat din România poate reprezenta interesele tale cu procură.

De ce este important să ceri ajutor juridic?

Procedura poate părea simplă în teorie, dar în practică apar des situații complicate:

  • certificate incomplete sau fără apostilă,
  • greșeli în datele actului de deces (nume, CNP, localitate etc.),
  • lipsa documentelor doveditoare,
  • refuzul autorităților de a transcrie.

Un avocat cu experiență în transcrierea actelor de stare civilă te poate ajuta să:

  • clarifici actele necesare în funcție de țara unde s-a emis certificatul,
  • obții traducerile și apostilele corecte,
  • depui dosarul complet fără drumuri inutile,
  • eviți amânările sau refuzurile birocratice.

Concluzie

Transcrierea certificatului de deces emis în străinătate este o etapă esențială pentru a putea finaliza moștenirea și alte formalități legale în România. Deși pare o simplă procedură administrativă, poate deveni un proces anevoios dacă nu este pregătit cu atenție.

📞 Dacă te confrunți cu o astfel de situație, programează o consultație juridică. Te rugăm să ne contactezi la adresa de e-mail: av.emanuel.dragan@gmail.com sau av.naomidragan@gmail.com sau la numerele de telefon: 0751 777 664 sau 0749 277 137.

Mă numesc Emanuel V. Drăgan și sunt licențiat în Drept la UMFST ”George Emil Palade” din Târgu Mureș. Am absolvit un master profesional în Instituții judiciare și profesii liberale și, în prezent, sunt avocat colaborator una dintre cele mai de prestigiu Societăți Civile Profesionale de Avocați – Dobre, Damian & Asociații, în cadrul Baroului Mureș. În timpul liber, scriu articole juridice, tutoriale și despre alte situații interesante din viața de zi cu zi. Mă găsești și pe Linkedin sau mă poți contacta aici.

Ce poți face dacă ești executat silit – ghid pentru debitori

Să afli că ești supus unei executări silite este, fără îndoială, o situație stresantă și plină de incertitudini. Mulți oameni descoperă cu surprindere popriri pe conturi, notificări de la executor sau chiar amenințări cu vânzarea imobilelor, fără să înțeleagă exact ce li se întâmplă și ce drepturi au.

Dacă te afli într-o astfel de situație, primul lucru important de știut este că ai drepturi și opțiuni legale. Dar timpul este esențial.

Ce înseamnă, de fapt, executarea silită?

Executarea silită este o procedură legală prin care un creditor încearcă să recupereze o datorie cu ajutorul unui executor judecătoresc. Ea poate lua mai multe forme:

  • poprirea conturilor bancare sau a veniturilor;
  • sechestrarea bunurilor mobile sau imobile;
  • vânzarea silită a bunurilor debitorului.

Important: Executarea silită nu înseamnă că ai pierdut tot. Este o etapă juridică care poate fi contestată, suspendată sau chiar anulată – în anumite condiții.

Semne că ai nevoie urgentă de ajutor juridic

  • Ai primit o somație de executare și nu știi ce înseamnă.
  • Ți s-au blocat conturile și nu ai fost anunțat în prealabil.
  • Consideri că datoria este prescrisă sau că nu este justificată.
  • Ai semnat un contract, dar nu înțelegi dacă condițiile sunt legale.
  • Ai fost executat pentru o datorie pe care nu o recunoști.

Dacă te regăsești în oricare dintre aceste situații, este esențial să discuți cât mai repede cu un avocat specializat în executări silite.

Ce poți face – pe scurt

Fiecare caz de executare silită are particularitățile lui, dar în linii mari, poți:

Depune o contestație la executare, dacă există vicii în actele executorului sau în procedură.
Solicita suspendarea executării, în instanță, pentru a câștiga timp și a opri temporar măsurile.
Negocia cu creditorul o soluție amiabilă, dar sub supraveghere juridică.
Verifica prescripția datoriei – dacă au trecut anumiți ani, s-ar putea ca datoria să nu mai fie legal exigibilă.

Atenție: termenele sunt foarte scurte! De regulă, ai doar 15 zile de la comunicarea actului de executare pentru a contesta procedura. Fiecare zi pierdută poate însemna mai puține șanse de reușită.

De ce să apelezi la un avocat?

Chiar dacă legea îți permite să te aperi singur, în practică, procedurile sunt complexe și greu de înțeles fără experiență juridică.
Un avocat specializat în executare silită:

  • analizează actele și identifică neregulile;
  • îți spune dacă executarea este legală sau nu;
  • redactează și depune contestația în timp util;
  • te reprezintă în instanță și în relația cu executorul;
  • te ajută să-ți protejezi bunurile și veniturile.

Asistența juridică promptă poate face diferența între a-ți pierde casa și a-ți salva patrimoniul.

Concluzie

Executarea silită nu este un capăt de drum. Este o etapă legală în care poți lupta pentru drepturile tale, mai ales dacă acționezi repede și informat. Nu amâna consultarea unui avocat – fiecare zi contează.

Dacă ai primit o notificare de executare sau ți s-au blocat conturile, programează o consultanță juridică cât mai curând. Vom analiza împreună situația ta și vom găsi cea mai bună soluție legală pentru tine.

📞 Dacă te confrunți cu o astfel de situație, programează o consultație juridică. Te rugăm să ne contactezi la adresa de e-mail: av.emanuel.dragan@gmail.com sau av.naomidragan@gmail.com sau la numerele de telefon: 0751 777 664 sau 0749 277 137.

Mă numesc Emanuel V. Drăgan și sunt licențiat în Drept la UMFST ”George Emil Palade” din Târgu Mureș. Am absolvit un master profesional în Instituții judiciare și profesii liberale și, în prezent, sunt avocat colaborator una dintre cele mai de prestigiu Societăți Civile Profesionale de Avocați – Dobre, Damian & Asociații, în cadrul Baroului Mureș. În timpul liber, scriu articole juridice, tutoriale și despre alte situații interesante din viața de zi cu zi. Mă găsești și pe Linkedin sau mă poți contacta aici.

Suspendarea permisului din dispoziția șefului poliției rutiere. Potențiale abuzuri. Netemeinicie. Lipsa unei căi eficiente de atac.

Consternare = nedumerire amestecată cu mâhnire și cu indignare; surpriză neplăcută (Dicționarul Explicativ Român).

Eficient = folositor, practic, util, putincios, eficace (Dicționarul Explicativ Român).

Se dau următoarea speță și următoarele probleme juridice:

Noapte de vară. Cer senin. Client conducând pe un drum județean neiluminat și nesemnalizat împreună cu soția lui. Dintr-o dată drumul o ia spre dreapta iar în absența oricăror indicatoare sau marcaje care să semnalizeze această schimbare de direcție, fiind în imposibilitate de a frâna suficient datorită curbei deosebit de periculoasă, intră cu mașina pe contrasens și se lovește de capătul unui pod.

La fața locului ajung echipajele de poliție care dau primul verdict: Nu s-a respectat viteza de circulație pe acel sector de drum iar conducătorul auto a intrat pe contrasens.

Fără probe. Fără nimic. Evident, se ignoră declarațiile conducătorului auto și ale soției.

Sunt audiate câteva persoane ajunse ulterior la fața locului, persoane care opinează ca la Vox Populi. Nimeni nu a văzut momentul impactului. Presupoziții sunt aruncate cu duiumul: Sigur a avut viteză; Da, așa circulă tinerii în ziua de astăzi; Bine că nu au murit maică, dar foarte tare veneau.

Se procedează la reținerea permisului de conducere, se eliberează dovadă cu drept de circulație și se întocmește un dosar penal pentru vătămare corporală din culpă.

După 5 luni de lucru intens la dosar și de cercetări amănunțite, dosarul cuprinzând 15 file din care 5 erau dovezi de comunicare, se dispune clasarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. e) (lipsește plângerea prealabilă) și lit. b) teza I Cod procedură penală: „fapta nu este prevăzută de legea penală.”.

În cuprinsul referatului cu propunere de clasare se arată cauza incidentului: neadaptarea vitezei și pătrunderea pe sensul opus. Nu se indică vreun temei din Codul rutier pentru fapta săvârșită. Să zicem că nu este „treaba” organului de cercetare penală.

Nimeni nu a analizat condițiile de circulație pe acel drum, nimeni nu a constatat că acea curbă nu este semnalizată, nici măcar în prezent. Probabil că scopul deschiderii dosarului nu a fost aflarea adevărului, ci doar găsirea unui vinovat.

Art. 103 din OUG 195/2002:

(1) Suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, tractoare agricole sau forestiere ori tramvaie se dispune:

d) pentru o perioadă de 180 de zile în cazul accidentului de circulație din care a rezultat decesul sau vătămarea corporală a unei persoane dacă a fost încălcată o regulă de circulație pentru care prezenta ordonanță de urgență prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce și instanța de judecată sau procurorul a dispus clasarea în condițiile art. 16 alin. (1) lit. b), e) și g) din Codul de procedură penală (…).

Pentru că încă nu cunoaștem fapta contravențională care se impută clientului, ne prezentăm la Biroul rutier, eliberări permise, un singur ghișeu la care 50 de persoane din toată țara așteaptă pentru un interval de lucru de 2 ore.

Ne ajută Dumnezeu și ajungem la „geam” , unde i se aduce la cunoștință clientului meu că i-a fost suspendat permisul de conducere pentru 180 de zile începând cu acum 3 săptămâni.

Art 103 alin. (1^1) din OUG 195/2002:

(1^1) În situația prevăzută la alin. (1) lit. c) și d), suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, tractoare agricole sau forestiere ori tramvaie se dispune de către șeful poliției rutiere pe raza căreia a fost săvârșită fapta, începând cu ziua imediat următoare celei expirării prelungirii valabilității dovezii înlocuitoare (…) Dispoziția privind suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, tractoare agricole sau forestiere ori tramvaie se emite în termen de 5 zile de la data la care șeful poliției rutiere pe raza căreia a fost săvârșită fapta a luat cunoștință de soluționarea procesului penal și se comunică titularului permisului de conducere în termen de 15 zile de la emiterea acesteia. (…)

Clientul meu nu a primit niciodată dispoziția șefului poliției rutiere. Nu cunoaștem fapta, de dragul discuției să o numim contravențională, pentru care codul rutier să prevadă suspendarea exercitării dreptului de a conduce, și care s-a reținut în sarcina acestuia, alături de motivarea concretă.

De unde vine consternarea?

Dacă în cazul unui proces-verbal de contravenție, contravenientul poate să atace acest act și să obțină restituirea permisului până la soluționarea cauzei de către instanța de judecată, în situația expusă supra nu există vreo modalitate de acest gen prin care să se poată contesta în această manieră dispoziția șefului poliției rutiere.

Și spun modalitate de acest gen pentru că singura modalitate a cărei soluționare ar face termenul de 180 de zile să pară ca o singură zi, este acțiunea în contencios administrativ, o dată pentru suspendarea actului administrativ (dispoziția șefului poliției rutiere) și o dată pentru anularea actului administrativ, ambele acțiuni atacabile cu recurs, cu termen de soluționare la calendele grecești.

Consider că reglementarea actuală, care nu permite atacarea dispoziției șefului poliției rutiere de suspendare a exercitării dreptului de a conduce în cazul clasării unui dosar penal pentru temeiul arătat, într-o manieră identică celei de contestare a unui proces-verbal de contravenție, cu posibilitatea redobândirii permisului până la soluționarea plângerii, constituie fundamentul multor abuzuri pentru învingerea cărora prea puține persoane sunt dispuse să petreacă 1 an judecându-se în contencios administrativ la Tribunal și apoi la Curtea de Apel, de multe ori cu soluții de rămânere fără obiect.

În plus, și cu referire strictă la speța expusă, în condițiile date, condiții care ar fi putut fi constatate de organele de poliție care au ajuns la fața locului, menționarea unor motive precum neadaptarea vitezei și pătrunderea pe contra-sens sunt total nefondate în lumina în care sunt puse, în special pătrunderea pe contra-sens, acțiune pe care clientul meu nu putea să o evite în situația concretă în care se afla.

Lipsa oricărui agent de poliție (inclusiv a șefului poliției rutiere) de la fața locului într-o atare situație, dezinteresul pentru aflarea adevărului și a tuturor împrejurărilor în care s-a produs incidentul (art. 5 Cod procedură penală), pentru ca ulterior să se dispună suspendarea inatacabilă rezonabil a exercitării dreptului de a conduce, dă naștere unor abuzuri care cauzează prejudicii importante, materiale și morale, în viețile celor care depind atât de mult de permisul de conducere pentru întreținerea personală sau a familiei.

Ca să nu spun că nu s-a luat în considerare în niciun fel art. 11 din OG nr. 2/2001 care socotește cazul fortuit ca înlăturând caracterul contravențional al unei fapte.

Constat consternat: în cauză nu s-a dorit aflarea adevărului.

Dacă într-o plângere contravențională se poate solicita constatarea netemeiniciei procesului-verbal și se poate dovedi această netemeinicie cu ajutorul probelor, în cazul suspendării dispusă prin dispoziția șefului poliției rutiere, conducătorilor auto li se răpește dreptul de a dovedi netemeinicia în mod rezonabil, și sunt lipsiți astfel de o procedură de contestare eficientă, iar nu doar teoretică.

De lege ferenda, consider că se impune reglementarea unei proceduri de contestare a dispozițiilor șefului poliției rutiere în situațiile prevăzut de art. 103 din OUG 195/2002, procedură de natura plângerii împotriva procesului-verbal de contravenție.


Mă numesc Emanuel V. Drăgan și sunt licențiat în Drept la UMFST ”George Emil Palade” din Târgu Mureș. Am absolvit un master profesional în Instituții judiciare și profesii liberale și, în prezent, sunt avocat colaborator una dintre cele mai de prestigiu Societăți Civile Profesionale de Avocați – Dobre, Damian & Asociații, în cadrul Baroului Mureș. În timpul liber, scriu articole juridice, tutoriale și despre alte situații interesante din viața de zi cu zi. Mă găsești și pe Linkedin sau mă poți contacta aici.

Răspunderea și tratamentul juridic al livratorilor

Una dintre cele mai vizibile consecințe ale pandemiei de COVID-19, cu efecte până în prezent și cu siguranță și în viitor, este creșterea exponențială a firmelor de tipul celor ca Glovo, Bringo, Tazz, etc. Pandemia de coronavirus ne-a obligat să petrecem aproape tot timpul în casă, dar livratorii, sau curierii cum îi mai numim noi, nu au avut parte de același tratament.

Vorbind strict despre Glovo, dacă în 2018 avea o cifră de afaceri de 1.300.000 lei, în 2020 înregistra o cifră de afaceri de 167.000.000 lei iar în 2021 de 283.000.000 lei. Apare ca fiind evident avântul de care s-au bucurat aceste firme în una dintre perioadele cele mai dificile din ultimii 50 de ani.

Totuși, există prea puține persoane care știu cum funcționează parteneriatul livratorilor cu Glovo, ce drepturi și obligații au curierii și, desigur, cine plătește atunci când comanda are „transport gratuit”?

Prin acest articol nu-mi propun să epuizez toate variantele posibile de lucru și nici nu pretind că dețin informații cu privire la fiecare comision practicat de vreuna dintre firmele amintite mai sus. De fapt, însăși curierii sunt cei mai în măsură să explice avantajele (dacă sunt…) și dezavantajele colaborării cu astfel de societăți. În linii mari, vom privi punctual asupra unor aspecte juridice care reglementează raporturile contractuale la care fac referire.

Curierii sunt angajați?

Uneori da, alteori nu. În orice caz, nu sunt angajați la firma care se promovează a fi cea care îți livrează mâncarea. Cred că suntem cu toții obișnuiți cu reclamele obositoare de pe YouTube în care aproape toate firmele de genul Glovo, Tazz, etc. repetă continuu următoarea afirmație: îți livrăm mâncarea.

În realitate, aceste firme nu îți livrează mâncarea. Curierii îți livrează mâncarea, iar curierii nu sunt angajații lor. Pentru simplificarea terminologiei mă voi referi la aceste firme (Glovo, Tazz, Bringo, etc.) ca intermediari. Există cel puțin 3 variante de lucru:

1. Persoană fizică autorizată (P.F.A.)

Înființarea unei persoane fizice autorizate cu cod CAEN 5320 (Alte activități poștale și de curier)și desfășurarea activității la terți este cea mai comună variantă de lucru.

Se încheie un contract de colaborare cu intermediarul în care se convin comisioanele și toate costurile pe care trebuie să le suporte curierul. De regulă, pentru a evita recalificarea colaborării ca fiind un raport de muncă, se convine un timp de lucru de 2 ore pe zi.

Potrivit Codului civil, cea mai simplă definiție a contractului de colaborare este următoarea: „(1) Contractul-cadru este acordul prin care părţile convin să negocieze, să încheie sau să menţină raporturi contractuale ale căror elemente esenţiale sunt determinate de acesta.” (art. 1176 Cod civil).

De asemenea, potrivit art. 7 pct. 3 din Legea nr. 227/2015 (Codul fiscal) este definită ca activitate independentă orice activitate desfășurată de către o persoană fizică în scopul obținerii de venituri, care îndeplinește cel puțin 4 dintre următoarele criterii:

  • persoana fizică dispune de libertatea de alegere a locului şi a modului de desfăşurare a activităţii, precum şi a programului de lucru;
  • persoana fizică dispune de libertatea de a desfăşura activitatea pentru mai mulţi clienţi;
  • riscurile inerente activităţii sunt asumate de către persoana fizică ce desfăşoară activitatea;
  • activitatea se realizează prin utilizarea patrimoniului persoanei fizice care o desfăşoară;
  • activitatea se realizează de persoana fizică prin utilizarea capacităţii intelectuale şi/sau a prestaţiei fizice a acesteia, în funcţie de specificul activităţii;
  • persoana fizică face parte dintr-un corp/ordin profesional cu rol de reprezentare, reglementare şi supraveghere a profesiei desfăşurate, potrivit actelor normative speciale care reglementează organizarea şi exercitarea profesiei respective;
  • persoana fizică dispune de libertatea de a desfăşura activitatea direct, cu personal angajat sau prin colaborare cu terţe persoane în condiţiile legii.

2. Societate cu răspundere limitată (S.R.L.)

Mă refer aici la un S.R.L unde asociat unic va fi curierul. Această variantă complică lucrurile în ceea ce privește retragerea banilor din firmă în cazul în care curierul nu dorește să fie și angajat. Dividentele se pot retrage numai în anumite momente iar în perioada dintre aceste momente curierul nu obține, practic, niciun venit.

Din nou, se încheie un contract de colaborare în care se convin comisioanele și taxele plătibile.

3. Angajat la o societate cu răspundere limitată colaboratoare cu intermediarul

Această variantă de lucru este la fel de întâlnită ca cea a persoanei fizice autorizate. Cu alte cuvinte, există o firmă colaboratoare cu intermediarul la care curierii sunt angajați în raporturi juridice de dreptul muncii. Aceasta înseamnă că livratorilor le sunt asigurate toate drepturile prevăzute de Codul muncii pentru angajați.

În această variantă, firma colaboratoare cu intermediarul încasează prețul colaborării după care plătește salariile angajaților curieri și apoi reține profitul.

Avantajele colaborării ca P.F.A.

Printre avantajele colaborării ca P.F.A. se numără:

  • lipsa subordonării;
  • libertatea alegerii programului de lucru;
  • posibilitatea alegerii clientelei;

Dezavantajele colaborării ca P.F.A.

Printre dezavantajele colaborării ca P.F.A. se numără:

  • riscurile inerente desfășurării activității de livrare sunt suportate de către livrator;
  • curierul nu beneficiază de protecţia oferită de legislaţia muncii cu privire la
    • salariul minim;
    • ore suplimentare plătite;
    • contribuții sociale;
    • ajutor pentru șomaj;
    • posibilitatea de a fi reprezentat de un sindicat, etc.
  • plata contribuțiilor îi revine curierului;

Avantajele statutului de angajat al unor firme colaboratoare

  • Beneficiază de drepturile prevăzute de lege pentru angajați:
    • salariu minim pe economie;
    • ore suplimentare plătite;
    • contribuții sociale;
    • ajutor pentru șomaj;
    • concediu plătit;
    • posibilitatea reprezentării de un sindicat, etc.

Dezavantajele colaborării ca angajat al unor firme colaboratoare

  • Existența raportului de subordonare dintre angajat și angajator;
  • Program de lucru fix;
  • Clientela nu poate fi aleasă.

Răspunderea curierului

Cu cât independența este mai mare, cu atât răspunderea pentru eventualele neregularități te ajunge din urmă.

Chiar dacă unii intermediari au construit un sistem de soluționare a pretențiilor clienților nemulțumiți prin rambursarea integrală sau parțială a contravalorii comenzii, să nu ne imaginăm că acele costuri nu se impută ulterior celor vinovați de acea nemulțumire.

În cazul P.F.A.-ului, imputarea este resimțită de curier în încasările sale zilnice. În cazul curierului angajat în cadrul unei societăți colaboratoare, imputarea este resimțită de societate care poate fie să o pună în sarcina angajatului fie să o suporte dintr-un fond special constituit pentru acest lucru, angajatul nefiind afectat, ci poate doar mustrat sau avertizat pentru a evita evenimente generatoare de cheltuieli de genul acesta pe viitor.

O scurtă privire asupra comisioanelor

Vorbeam la începutul acestui articol despre transportul gratuit și pe tot parcursul articolului despre comisioane. Potrivit unei postări publice a unui livrator (click aici):

  • Transportul gratuit este de fapt suportat de curier iar acesta nu este rambursat de intermediar;
  • Comisionul din încasări este de 36%;
  • Taxa pentru mentenanță aplicație (?) este de 25 de lei pe săptămână.

Acum, ținând cont că firmele care își vând mâncarea prin intermediul acestor aplicații trebuie să facă și ele profit, cred că de acum vom înțelege mai ușor de ce unele prețuri sunt exagerate pentru niște preparate absolut banale (de ex.: o salată cu 5 ingrediente, sare și ulei de măsline = 35 lei).

* * *

În orice caz, avantajul colaborării cu livratorii în schimbul angajării acestora apare ca fiind evident. Prin acest procedeu juridic se pasează elegant răspunderea intermediarilor fie pe titularul P.F.A.-ului fie pe titularul/titularii S.R.L-ului. În această formulă de lucru, intermediarul continuă să se promoveze ca fiind livrator, în timp ce evită să își complice existența prin aplicarea dispozițiilor de dreptul muncii, pasând această responsabilitate în sarcina firmelor colaboratoare cu livratori angajați.

Să mulțumim, așadar, livratorilor din orașele noastre pentru activitatea pe care o desfășoară, de cele mai multe ori în pierdere, și de care beneficiem zilnic sau săptămânal acasă sau la locurile noastre de muncă.


Mă numesc Emanuel V. Drăgan și sunt licențiat în Drept la UMFST ”George Emil Palade” din Târgu Mureș. Am absolvit un master profesional în Instituții judiciare și profesii liberale și, în prezent, sunt avocat colaborator una dintre cele mai de prestigiu Societăți Civile Profesionale de Avocați – Dobre, Damian & Asociații, în cadrul Baroului Mureș. În timpul liber, scriu articole juridice, tutoriale și despre alte situații interesante din viața de zi cu zi. Mă găsești și pe Linkedin sau mă poți contacta aici.

Cum să te protejezi împotriva furtului de identitate?

Ce este furtul de identitate?

Furtul de identitate presupune ca datele tale personale să ajungă în mâini greșite și să fie folosite fără permisiunea ta pentru achiziții și tot felul de activități frauduloase.

Partea înfricoșătoare este că cei mai mulți dintre noi ne oferim de bunăvoie datele personale pe internet și că este ușor pentru infractorii cibernetici să le exploateze. Având în vedere că toți folosim tehnologia și internetul în zilele noastre, acest lucru s-ar putea întâmpla oricui. Totuși, furtul de identitate poate fi prevenit cu unele cunoștințe de bază, planificare și conștientizare.

Cum are loc furtul de identitate?

Scurgeri de date

O scurgere a datelor se întâmplă atunci când cineva obține acces neautorizat la datele unei companii. În timpul unei astfel de încălcări, numele, numerele de telefon și datele despre cardurile bancare sunt printre cele mai frecvente informații care sunt furate. Deși este aproape imposibil să păstrați informațiile complet în siguranță împotriva scurgerii datelor, există pași pentru a minimiza riscul.

Navigare nesigură

Puteți naviga pe internet în siguranță, accesând site-uri cunoscute, în special site-uri web cu certificate de securitate. Problema este atunci când introduceți informațiile dvs. pe un site web nesecurizat sau compromis. În acest caz, s-ar putea să oferiți datele dumneavoastră, gratuit, chiar unui infractor cibernetic.

Din fericire, browserele moderne ne avertizează de obicei când încercăm să accesăm site-uri web riscante.

Magazine de pe Dark Web

Datele personale furate ajung adesea pe dark web. Este o rețea ascunsă de site-uri web pe care browserele obișnuite nu o pot accesa. Datele furate sunt de obicei vândute altor persoane cu intenții potențial infracționale.

Dark web-ul este un refugiu pentru infractorii cibernetici, și nu numai, deoarece aceștia folosesc un software special atunci când îl vizitează pentru a-și ascunde identitatea și istoricul navigării. Dacă datele dumneavoastră ajung pe dark web, acestea or fi puse la dispoziția oricui este dispus să le cumpere.

Activități malware

Malware-ul este un software rău intenționat conceput pentru a provoca „dezordine” pe un computer odată ce acesta este instalat. Infractorii cibernetici îl pot folosi pentru a vă fura datele sau pentru a vă spiona activitățile online.

Furtul cardului bancar

Furtul cardurilor bancare este unul dintre cele mai comune forme de furt de identitate. De obicei, se întâmplă prin accesarea nepermisă a datelor, prin furtul fizic al cardului dvs. și, de asemenea, prin scurgerile de date provenite de la magazinele online unde datele cardului dumneavoastră sunt stocate întrucât pentru ultima comandă pe care ați făcut-o ați ales să plătiți cu cardul.

Atacurile de phishing și spam

Infractorii obțin de obicei informațiile dumneavoastră personale utilizând mijloace de comunicare electronică, cum ar fi e-mailul, iar această comunicare este foarte uzuală. Scopul principal al acestor e-mailuri este de a vă face să vă oferiți informațiile personale.

De exemplu, este posibil să primiți un e-mail care pare să provină de la banca dvs., iar în acest e-mail ar putea fi un link care vă duce la un site web fals care arată exact ca site-ul băncii aceleia. Dacă introduceți informații pe acel site web, cum ar fi informații despre cardul bancar sau chiar un nume de utilizator și o parolă, acestea ajung direct în mâinile infractorilor cibernetici.

Deci, ori de câte ori ceva despre un e-mail nu pare în regulă, ștergeți-l, deoarece ar putea fi o încercare de furt de identitate.

Wi-Fi Hacking

Ori de câte ori vă folosiți laptopul sau telefonul în timp ce sunteți conectat la o rețea Wi-Fi publică, cum ar fi cele din aeroporturi sau cafenele, trebuie să fiți atenți la datele pe care le introduceți și aplicațiile pe care le folosiți, deoarece hackerii folosesc și rețelele respective.

Prin introducerea oricăror informații personale, cum ar fi numărul cardului dumneavoastră, în timp ce vă aflați conectat la o rețea Wi-Fi publică, un hacker din aceeași rețea le poate intercepta și veți deveni o țintă sigură.

Sfaturi pentru a vă proteja de furtul de identitate

Poate părea aproape imposibil să vă protejați complet datele personale în zilele noastre, dar există modalități de a vă proteja de a cădea victimă furtului de identitate. Iată câteva sfaturi importante pentru a fi în siguranță online:

  1. Asigurați-vă că ștergeți de pe dispozitivele dumneavoastră toate extrasele private cu informații confidențiale, în special cele care conțin detalii bancare.
  2. Când sunteți abordat de agenți de vânzări, asigurați-vă că cel cu care vorbiți este angajat al firmei respective. Informați-vă despre politica lor de confidențialitate sau informați-i că îl veți contacta ulterior după ce vă veți informa.
  3. Examinați întotdeauna cu atenție extrasele cardului dumneavoastră bancar pentru a vă asigura că recunoașteți toate achizițiile, comercianții și locațiile tranzacțiilor. În funcție de banca la care sunteți client, puteți să vă setați o înghețare a cardului sau o alertă de fraudă în raport de cardul dumneavoastră bancar. Înghețarea va bloca pe oricine să vă acceseze contul bancar sau să vă utilizeze cardul. Cu toate acestea, nu uitați faptul că firmele cu care ați avut sau aveți raporturi comerciale în prezent și care au deja acces legitim la cardul dvs. își vor păstra acest acces.
  4. Nu vă scăpați niciodată cardul bancar din vedere. Dacă nu puteți să vă îngrijiți de cardul dumneavoastră, atunci mai degrabă plătiți cu numerar. Sigur nu vă doriți ca datele cardului dumneavoastră să fie furate în timp ce nu sunteți atent.
  5. Încercați să vă complicați parolele, deoarece este dificil de aflat o parolă complexă. Cercetătorii de securitate au descoperit că doar 0,03% din 550 de milioane de parole folosesc spații. Sunt caractere care vă vor crește puterea parolei.
  6. Încercați să păstrați software-ul antivirus actualizat. Asigurați-vă întotdeauna că rulați cea mai recentă versiune pe dispozitivele dvs.

Concluzie

Privind toate aceste modalități posibile de a fura date personale aproape că nici nu mai vrem să petrecem timp online. Din fericire, nu este chiar atât de rău. Suntem protejați de diferite aplicații pre-instalate pe dispozitivele noastre iar dacă nu avem un comportament naiv, s-ar putea ca niciodată să nu fim ținta vreunui atac cibernetic.

În general, nu ne plimbăm pe stradă spunându-le oamenilor datele noastre bancare. De aceea, să nu facem acest lucru nici în mediul online. Vă recomand să fiți atenți la ce date introduceți pe internet, unde și cine sunt cei care beneficiază de ele, la fel cum faceți și în viața reală.


Mă numesc Emanuel V. Drăgan și sunt licențiat în Drept la UMFST ”George Emil Palade” din Târgu Mureș. Am absolvit un master profesional în Instituții judiciare și profesii liberale și, în prezent, sunt avocat colaborator una dintre cele mai de prestigiu Societăți Civile Profesionale de Avocați – Dobre, Damian & Asociații, în cadrul Baroului Mureș. În timpul liber, scriu articole juridice, tutoriale și despre alte situații interesante din viața de zi cu zi. Mă găsești și pe Linkedin sau mă poți contacta aici.

Mecanismul juridic din spatele achizițiilor de bunuri folosind criptomonede

Definiții

Monedă fiduciară = înscris emis și pus în circulație de o bancă de emisiune care nu are valoare materială proprie, ci numai una convențională și care îndeplinește funcția de mijloc de schimb.

Cu alte cuvinte, banii de hârtie așa cum îi știm noi.

Monedă electronică = valoarea monetară stocată electronic, inclusiv magnetic, reprezentând o creanță asupra emitentului, emisă la primirea fondurilor în scopul efectuării de operațiuni de plată și care este acceptată de o persoană, alta decât emitentul de monedă electronică (Legea nr. 127/2011).

Cu alte cuvinte, cifrele care apar într-un cont bancar și care sunt echivalentul banilor de hârtie pe care i-am depus la o bancă.

Monedă virtuală = o reprezentare digitală a valorii care nu este emisă sau garantată de o bancă centrală sau de o autoritate publică, nu este în mod obligatoriu legată de o monedă instituită legal și nu deține statutul legal de monedă sau de bani, dar este acceptată de persoane fizice sau juridice ca mijloc de schimb și poate fi transferată, stocată și tranzacționată electronic (Legea nr. 207/2021).

Cu alte cuvinte, dar nu limitativ, criptomonedele.

Ce este o criptomonedă?

O criptomonedă este o monedă virtuală (un activ digital) care joacă rolul unui mijloc de schimb, funcționează prin intermediul unui sistem informatic și nu depinde de o autoritate centrală, cum ar fi un guvern sau o bancă.

Unde sunt stocate criptomonedele?

Criptomonedele sunt stocate într-un portofel (care joacă rolul unui cont bancar, așa cum îl știm noi), de cele mai multe ori digital, cu acces la blockchain.

La ce putem folosi criptomonedele?

Potrivit definiției legale, criptomonedele sunt reprezentări digitale ale unei valori acceptate de persoane ca mijloc de schimb. Astfel, înțelegem că putem folosi criptomonedele pentru achiziționarea de bunuri și servicii.

Totuși, ținând cont că achizițiile de bunuri și servicii constituie acte juridice supuse legislației, în acest articol vom analiza mecanismul juridic din spatele tranzacțiilor realizate cu criptomonedă.

Starea de fapt

Să luăm următoarea stare de fapt:

A are un portofel digital în care deține 1 criptomonedă a cărei valoare echivalent-acceptată în RON este de 2000 RON.

B este o societate comercială care vinde un telefon mobil la prețul de 2000 RON.

A dorește să cumpere telefonul mobil folosind criptomoneda stocată în portofelul digital.

B dorește să încaseze prețul în RON.

Implicații juridice

Analizând starea de fapt expusă, constatăm faptul că între A și B se dorește încheierea unui contract de vânzare-cumpărare.

B are calitatea de vânzător iar A are calitatea de cumpărător.

Potrivit art. 1650 alin. (1) Cod civil: „Vânzarea este contractul prin care vânzătorul transmite sau, după caz, se obligă să transmită cumpărătorului proprietatea unui bun în schimbul unui preț pe care cumpărătorul se obligă să îl plătească.”.

Așadar, de esența contractului de vânzare este bunul și prețul. Vânzătorul transmite bunul, cumpărătorul plătește prețul.

Potrivit art. 1660 alin. (1) Cod civil: „Prețul constă într-o sumă de bani.”

Cu alte cuvinte, contravaloarea bunului pe care vânzătorul dorește să îl înstrăineze trebuie exprimată într-o sumă de bani pentru a fi în prezența unui preț în sensul contractului de vânzare cumpărare.

Așa cum observam, prin bani se înțeleg: moneda fiduciară și moneda electronică.

Moneda virtuală nu este recunoscută, în România, sub titulatura de bani.

Așadar, în cazul unui contract de vânzare a unui bun, prețul nu poate fi exprimat într-o monedă virtuală (criptomonedă), ci numai în bani (RON, EUR, USD, etc.)

Totuși, care este mecanismul juridic pe care A și B îl pot folosi pentru a încheia în mod valabil un contract de vânzare?

Mecanismul juridic din spatele achizițiilor de bunuri folosind criptomonedă

Stabilirea prețului

În primul rând, prețul bunului care face obiectul contractului de vânzare cumpărare trebuie stabilit în bani. În cazul nostru, în contractul încheiat între A și B prețul contractului va trebui menționat ca fiind 2000 RON.

Plata prețului 

Potrivit art. 1469 Cod civil: „Plata constă în remiterea unei sume de bani sau, după caz, în executarea oricărei alte prestații care constituie obiectul însuși al obligației.”.

Cu alte cuvinte, prețul stabilit în bani de către părți se poate plăti prin executarea oricărei alte obligații pe care părțile o evaluează de comun acord la cuantumul prețului.

De asemenea, conform art. 1492 Cod civil: „Debitorul nu se poate libera executând o altă prestație decât cea datorată, chiar dacă valoarea prestației oferite ar fi egală sau mai mare, decât dacă creditorul consimte la aceasta. În acest din urmă caz, obligația se stinge atunci când noua prestație este efectuată.”

Astfel, în cazul nostru, A se poate libera de plata prețului de 2000 RON către B prin darea în plată a criptomonedei deținută în portofelul virtual dacă B acceptă această prestație.

Constatând că valoarea criptomonedei este de 2000 RON la momentul plății, adică exact valoarea prețului contractului, B va primi această prestație în locul plății prețului în bani ca o dare în plată din partea lui A.

Cum încasează B prețul în RON?

B va apela la un intermediar care prestează serviciul de schimb între moneda virtuală și cea fiduciară (acești intermediari trebuie să se înregistreze la MFP). Va încheia cu acesta un contract de comision în temeiul căruia, potrivit art. 1475 Cod civil („Plata trebuie făcută creditorului, reprezentantului său, legal sau convențional, persoanei indicate de acesta (…)”), intermediarul va încasa prețul contractului din portofelul lui A în criptomonedă, va opera un schimb de genul schimbului valutar și va remite lui B echivalentul criptomonedei în RON (sau în moneda în care s-a stabilit prețul), în schimbul unui comision pe care i-l va factura lui B în raport de fiecare operațiune de transformare.

***

Mecanismul juridic expus asigură următoarele:

  • Respectarea condițiilor legale pentru încheierea unui contract de vânzare – prețul este exprimat în bani.
  • Achiziționarea de bunuri folosind criptomonedă prin mecanismul dării în plată cu acordul vânzătorului.
  • Vânzătorul încasează banii în RON, astfel că nu va avea bătăi de cap din punct de vedere contabil.

***

Menționez faptul că în situația în care se dorește exprimarea prețului în criptomonedă, părțile au la îndemână încheierea unui contract de schimb de active, iar nu încheierea unui contract de vânzare. Astfel, copermutanții vor schimba cele două active pe care le dețin (telefonul, respectiv criptomoneda).

***

Până când legislația din România nu va cuprinde prevederi legate de tranzacțiile folosind monedă virtuală și până când aceste monede nu vor putea fi utilizate pentru exprimarea prețului, în cazul tranzacțiilor care implică astfel de monede vor trebui utilizate procedee juridice complexe, pentru asigurarea legalității raporturilor juridice, după modelul celor expuse în acest articol.


Mă numesc Emanuel V. Drăgan și sunt licențiat în Drept la UMFST ”George Emil Palade” din Târgu Mureș. Am absolvit un master profesional în Instituții judiciare și profesii liberale și, în prezent, sunt avocat colaborator una dintre cele mai de prestigiu Societăți Civile Profesionale de Avocați – Dobre, Damian & Asociații, în cadrul Baroului Mureș. În timpul liber, scriu articole juridice, tutoriale și despre alte situații interesante din viața de zi cu zi. Mă găsești și pe Linkedin sau mă poți contacta aici.