În cazul în care ai obținut o hotărâre judecătorească pronunțată într-un stat membru al Uniunii Europene, împotriva unui cetățean român, prin care acesta din urmă a fost obligat la plata unei sume de bani în faovarea ta, trebuie să știi că poți pune în executare silită hotărârea pronunțată într-un stat membru UE și în România.
Pentru punerea în executare silită a hotărârii nu este nevoie să parcurgi procedura recunoașterii hotărârii în România (așa-numita procedură de exequatur), având în vedere că această procedură, potrivit Codului de procedură civilă din România, nu este aplicabilă în cazul hotărârilor judecătorești pronunțate de un stat membru al Uniunii Europene.
Care sunt înscrisurile de care ai nevoie?
Înscrisurile de care vei avea nevoie sunt următoarele:
Hotărârea judecătorească străină – original
Traducere legalizată după hotărârea judecătorească străină – original
Anexa I la Regulamentul nr. 1215/2012 al UE (se obține de la instanța de judecată din străinătate pe baza unei cereri)
Care este procedura în România?
Procedura de punere în executare silită a hotărârii se desfășoară întocmai ca în cazul unei hotărâri judecătorești pronunțate în România.
Trebuie să te adresezi executorului judecătoresc printr-o cerere de executare silită care să conțină toate elementele prevăzute de lege și la care să anexezi înscrisurile de mai sus.
Apoi executorul judecătoresc va sesiza instanța de executare competentă în vedere încuviințării executării silite.
Cum te putem ajuta?
Dacă te afli în situația în care vrei să pui în executare silită, în România, o hotărâre judecătorească pronunțată de un stat membru al Uniunii Europene, te putem ajuta cu întreaga procedură de punere în executare silită, precum și cu intermedierea relației dintre tine și executorul judecătoresc, pe tot parcursul executării silite.
Te rugăm să ne contactezi la adresa de e-mail: av.emanuel.dragan@gmail.com sau av.naomidragan@gmail.com sau la numerele de telefon: 0751 777 664 sau 0749 277 137.
Mă numesc Emanuel V. Drăgan și sunt licențiat în Drept la UMFST ”George Emil Palade” din Târgu Mureș. Am absolvit un master profesional în Instituții judiciare și profesii liberale și, în prezent, sunt avocat colaborator una dintre cele mai de prestigiu Societăți Civile Profesionale de Avocați – Dobre, Damian & Asociații, în cadrul Baroului Mureș. În timpul liber, scriu articole juridice, tutorialeși despre alte situații interesante din viața de zi cu zi. Mă găsești și pe Linkedin sau mă poți contacta aici.
Prin Hotărârea CJUE pronunțată în data de 24.07.2023 în cauza C-107/23 PPU, printre altele, Curtea a analizat principiul supremației dreptului uniunii Europene și a hotărât că acest principiu “trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări sau unei practici naționale potrivit căreia instanțele naționale de drept comun ale unui stat membru sunt ținute de deciziile curții constituționale, precum și de cele ale instanței supreme ale acestui stat membru și nu pot, din acest motiv și cu riscul angajării răspunderii disciplinare a judecătorilor în cauză, să lase neaplicată din oficiu jurisprudența rezultată din deciziile menționate, chiar dacă ele consideră, în lumina unei hotărâri a Curții, că această jurisprudență este contrară unor dispoziții ale dreptului Uniunii care au efect direct.”.
Cu alte cuvinte, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a hotărât, printr-o decizie obligatorie pentru România, faptul că judecătorul național poate să nu respecte o decizie a Curții Constituționale (obligatorie potrivit art. 147 alin. (4) din Constituția României), fără ca acesta să suporte vreo consecință de natură disciplinară, dacă judecătorul consideră că o decizie a CCR este contrară dreptului Uniunii Europene.
Aceeași rațiune urmează să se aplice și cu privire la hotărârile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție care, peste noapte, au devenit neobligatorii pentru judecătorii naționali, dacă aceștia consideră că sunt contrare dreptului Uniunii Europene.
Principiile pe care a fost construită Decizia CJUE din 24.07.2023 sunt evident străine de principiile pe care este construit dreptul românesc, dar nu înseamnă că cele dintâi ar fi greșite, inechitabile sau imorale.
Chiar dacă rigiditatea sistemului de drept românesc post-decembrist a fost în primul rând un mijloc de control împotriva abuzurilor care au avut loc în justiția de tristă amintire a secolului trecut, nu se poate susține că actualul sistem nu a greșit niciodată și că a împărțit întotdeauna dreptatea socială, după cum îi este menirea.
Dreptatea nu poate fi întotdeauna împărțită prin aplicarea unei norme rigide (constatare care nu necesită argumentare), iar consecința este că nu toți vor primi ceea ce li se cuvine (potrivit principiului de drept roman: a trăi în mod onest, a nu vătăma pe nimeni și a da fiecăruia ceea ce i se cuvine.).
Diametral opus, sistemul de drept common law nu împărtășește limitările sistemului în care chiar și picătura streșinii este reglementată legal, astfel că recunoaște posibilitatea judecătorului, în calitate de împărțitor de dreptate (nu doar ca unul care aplică litera legii), să trateze fiecare situație în mod dinamic, în spirit, și nu doar în literă (cu lepădarea șabloanelor de respingere, admitere în parte sau admitere) și să dea sens situațiilor supuse judecății, în sens moral, echitabil, și nu doar legal (ca spălarea de mâini a lui Pilat din Pont care a fost mulțumit că s-a aplicat legea și s-a respectat procedura, dar nu a fost interesat dacă rezultatul a fost moral sau nu), fără să mai conteze soluția sau dacă s-a împărțit cu adevărat dreptatea.
Vom fi păziți de arbitrar? Probabil că nu, dar nici această considerare nu este atributul exclusiv al judecătorului. Ea trebuie să fie ancorată puternic în normele de drept european, căci acestea vor prevala față de Deciziile CCR și ICCJ, și nu părerile judecătorului național.
Suntem pregătiți pentru un sistem de justiție flexibil care să dea fiecăruia ce i se cuvine, interpretând și dând sens normele juridice, aplicând principiile din common law? Sunt magistrații suficient de maturi să considere când, cât și cum pot să aplice sau să ignore deciziile CCR și ICCJ, fiind ancorați în normele și gândirea de drept european? Sunt întrebări la care judecătorii trebuie să se gândească serios, mai ales că acum nu mai există riscul să fie urmăriți disciplinar în cazul în care consideră că Deciziile CCR și ICCJ stau în calea îndeplinirii unui act de justiție echitabil, moral și cuvenit, baza pe principiile dreptului european.
Mă numesc Emanuel V. Drăgan și sunt licențiat în Drept la UMFST ”George Emil Palade” din Târgu Mureș. Am absolvit un master profesional în Instituții judiciare și profesii liberale și, în prezent, sunt avocat colaborator una dintre cele mai de prestigiu Societăți Civile Profesionale de Avocați – Dobre, Damian & Asociații, în cadrul Baroului Mureș. În timpul liber, scriu articole juridice, tutorialeși despre alte situații interesante din viața de zi cu zi. Mă găsești și pe Linkedin sau mă poți contacta aici.
Traducere a articolului publicat pe pagina Parlamentului Europei – click
Bulgaria și România îndeplinesc de mult criteriile necesare.
Extinderea spațiului Schengen necesită unanimitatea Consiliului Europei.
Excluderea României și a Bulgariei de la aderarea în spațiul Schengen este discriminatorie și are un impact negativ asupra pieței unice a Uniunii Europene.
Parlamentul European îndeamnă statele membre să permită României și Bulgariei să adere, fără întârziere, la spațiul Schengen.
Într-o rezoluție adoptată marți, deputații europeni consideră că ar trebui să se adopte o decizie privind aderarea României și Bulgariei la spațiul de liberă circulație Schengen în Consiliul Europei până la sfârșitul anului 2022. Acest lucru ar trebui să asigure eliminarea controalelor asupra persoanelor la toate frontierele interne pentru ambele țări la începutul anului 2023. Rezoluția a fost adoptată cu 547 de voturi pentru, 49 de voturi împotrivă și 43 de abțineri.
Arătând că spațiul Schengen este una dintre cele mai mari realizări ale Uniunii Europene, europarlamentarii critică eșecul Consiliului de a lua o decizie privind primirea Bulgariei și României, deși cele două țări îndeplinesc de mult condițiile necesare. Menținerea controalelor la frontierele interne este discriminatorie și are un impact grav asupra vieții muncitorilor și a cetățenilor. Obstrucționând importurile, exporturile și circulația liberă a mărfurilor din porturi, acestea afectează și piața unică a Uniunii Europene.
În prezent, toate statele membre UE, cu excepția Bulgariei, Croației, Ciprului, Irlandei și României, fac parte din spațiul Schengen, care cuprinde și state non-UE: Islanda, Norvegia, Elveția și Liechtenstein. Deputații europeni au cerut ca Bulgaria și România să fie pe deplin admise în Schengen cu mai multe ocazii, cum ar fi printr-o rezoluție din 2018, 2020 și un raport din 2021. Rezoluția de astăzi vine ca urmare a închiderii unei dezbateri plenare din 05.10.2022.
Aderarea noilor țări la Schengen necesită o decizie unanimă din partea Consiliului Uniunii Europene. Președinția cehă a Consiliului a indicat că intenționează să poarte discuții pe această temă înainte de sfârșitul anului 2022.
Mă numesc Emanuel V. Drăgan și sunt licențiat în Drept la UMFST ”George Emil Palade” din Târgu Mureș. Am absolvit un master profesional în Instituții judiciare și profesii liberale și, în prezent, sunt avocat colaborator la Dobre, Damian & Asociații – SCA în cadrul Baroului Mureș. În timpul liber, scriu articole juridice, tutorialeși despre alte situații interesante din viața de zi cu zi. Mă găsești și pe Linkedin sau mă poți contacta aici.
Traducere a articolului publicat pe pagina oficială a Comisiei Europene – click
Directiva UE privind răspunderea pentru prejudiciul produs de inteligența artificială completează și modernizează reglementarea UE privind răspunderea civilă, introducând pentru prima dată reguli specifice daunelor cauzate de sistemele AI.
Noile reglementări vor garanta repararea prejudiciului cauzat de tehnologia AI în aceleași condiții în care acesta poate fi reparat în cazul răspunderii civile în situații comune. Directiva introduce două reglementări principale:
Așa-numita prezumție de cauzalitate, care va scuti victimele de a fi nevoite să explice, în detaliu, modul în care au fost prejudiciate de sistemele AI;
Accesul la dovezile deținute de companii sau furnizori, atunci când este vorba de un AI cu risc ridicat.
De ce este necesară o nouă directivă?
Pe măsură ce tehnologia continuă să se dezvolte, la fel și garanțiile pentru protejarea consumatorilor trebuie ridicate la cele mai înalte standarde de protecție, mai ales în era digitală. Comisia Europeană se angajează să se asigure că inovația tehnologică nu este niciodată în detrimentul cetățenilor. Este necesar un cadru juridic armonizat la nivelul UE pentru a evita riscul fragmentării juridice atunci când dezvoltarea tehnologică ar lăsa coluri legislative.
Reglementările naționale actuale nu sunt pregătite pentru a gestiona acțiunile în care se reclamă un prejudiciu cauzat de produse sau servicii AI. În cererile de răspundere bazate pe culpa AI, victima trebuie să-și dea seama pe cine să cheme în judecată, să explice în mod detaliat vinovăția sistemului și să dovedească legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu. Acest lucru nu este întotdeauna ușor de făcut, în special atunci când vorbim despre sistemele AI. Sistemele pot fi adesea complexe iar victima nu va avea nicio șansă să-și probeze susținerile. Una dintre cele mai importante funcții ale normelor de răspundere civilă este aceea de a se asigura că cei care au suferit un prejudiciu pot să ceară despăgubiri. Dacă sistemele AI îngreunează accesul la reparația prejudiciului suferit, asta înseamnă că victimele nu au acces efectiv la justiție. Garantând o despăgubire efectivă, aceste noi reglementări contribuie la protejarea dreptului la o cale de atac efectivă și alun proces echitabil, ambele fiind prevăzute de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.
Noile reglementări vor garanta că orice tip de victimă (persoană fizică sau juridică) pot beneficia de de despăgubiri dacă sunt vătămate prin acțiunea sau omisiunea unui furnizor, dezvoltator sau utilizator de sisteme AI. În plus, a investi în acest sector și a contribui la stabilirea de noi garanții, contribuie la dezvoltarea UE. Totodată, norme eficiente de răspundere în acest domeniu vor încuraja dezvoltatorii să respecte regulile de siguranță în ceea ce privesc sistemele AI, contribuind astfel la prevenirea producerii de prejudicii.
Cum le va ajuta pe victime această nouă directivă?
Noile reglementări vor acoperi toate pretențiile bazate pe vinovăția oricărei persoane (furnizori, dezvoltatori, utilizatori de sisteme AI) și vor garanta compensarea oricărui tip de prejudiciu reglementat de legislația națională (viață, sănătate, proprietate, intimitate, etc.) cauzat oricărui tip de victimă (persoană fizică, persoană juridică, etc.).
Noile reglementări introduc două garanții principale:
În primul rând, Directiva privind răspunderea pentru prejudiciul cauzat de inteligența artificială ușurează sarcina probei, care aparține victimei, prin introducerea prezumției de cauzalitate. Astfel, dacă victimele vor putea demonstra că cineva se face vinovat pentru nerespectarea unei anumite obligații concrete și că există o legătură de cauzalitate între prejudiciu și performanța sistemului AI, iar aceasta este rezonabil de probabilă, instanța poate presupune că această nerespectarea a cauzat prejudiciul. Pe de altă parte, persoana răspunzătoare poate respinge o astfel de prezumție, dovedind că o altă cauza a provocat prejudiciul.
În al doilea rând, atunci când daunele sunt cauzate, de exemplu, pentru că un operator de drone care livrează colete nu respectă instrucțiunile de utilizare sau pentru că un furnizor nu respectă cerințele legale atunci când utilizează servicii de recrutare prin intermediul sistemelor AI, noua directivă privind răspunderea va ajuta persoanele vătămate să acceseze dovezi relevante în susținerea pretențiilor lor. Persoanele vătămate vor putea cere instanței de judecată să le permită accesul la informații despre sistemele AI cu risc ridicat. Acest lucru va permite victimelor să identifice persoana care ar putea fi trasă la răspundere și de asemenea, care este motivul pentru care sistemul AI nu a funcționat corect. Pe de altă parte, acest acces va fi supus garanțiilor specifice pentru a proteja informațiile cu caracter sensibil, cum ar fi secretele comerciale.
Împreună cu Directiva privind răspunderea pentru produse, noile reglementări vor promova încrederea în sistemele AI, asigurându-se că victimele sunt despăgubite în mod eficient în cazul în care sunt prejudiciate.
Ce fel de sisteme AI sunt vizate de această directivă?
Directiva se concentrează pe oferirea unor garanții similare cu situația în care victimele sunt prejudiciate în orice alte circumstanțe. Această directivă vizează orice tip de sisteme AI: atât cu risc ridicat, cât și fără risc ridicat.
Cum vor contribui noile reglementări la inovarea și dezvoltarea sistemelor AI?
Directiva echilibrează interesele persoanelor vătămate de sistemele AI și a întreprinderilor active în acest sector.
Pentru a face acest lucru, Comisia Europeană a ales instrumentul cel mai puțin intervenționist (prezumții contestabile) pentru a ușura sarcina probei. Ca atare, Directiva privind răspunderea sistemului AI, nu sugerează o inversare a sarcinii probei și expunerea furnizorilor, operatorilor și utilizatorilor de sisteme AI la riscuri mai mari de a răspunde, care i-ar putea descuraja în utilizarea și inovarea serviciilor AI.
Asigurându-se că victimele se bucură de același nivel de protecție ca și în situațiile care nu implică sisteme AI, directiva contribuie la consolidarea încrederii publicului în tehnologiile AI, încurajând astfel lansarea și adoptarea de sisteme AI în întreaga Uniune Europeană.
Întreprinderile vor putea anticipa mai bine modul în care vor fi aplicate regulile de răspundere și, astfel, vor putea evalua riscul și răspunderea la care se expun. Acest este, în special, cazul întreprinderilor care efectuează tranzacții transfrontaliere, inclusiv întreprinderile mici și mijlocii (IMM) care sunt printre cele mai active în sectorul sistemelor AI.
Care este relația cu Directiva privind răspunderea pentru produse?
Directiva privind răspunderea pentru produse modernizează regimul de răspundere existent la nivelul Uniunii și se va aplica reclamanților care formulează pretenții împotriva producătorului pentru daune cauzate de produse defecte, pierderi materiale, pierderi de vieți, daune aduse sănătății, proprietății sau pierderi de date. Aceste reglementări sunt limitate la pretenții formulate de persoane fizice.
Noua directivă privind răspunderea pentru prejudiciul cauzat de sistemele AI realizează o reformă direcționată a reglementărilor naționale de răspundere, bazate pe culpă și se va aplica cererilor oricărei persoane fizice sau juridice pentru prejudiciul cauzat de un sistem AI.
În ceea ce privește atenuarea sarcinii probei, cele două directive introduc instrumente similare (dreptul la divulgarea probelor, prezumții contestabile) și utilizează o formulare care asigură unitatea legislativă, indiferent de calea de compensare aleasă.
Care este legătura cu Legea Inteligenței Artificiale?
Legea AI și Directiva privind răspunderea pentru prejudiciile cauzate de sistemele AI sunt două fațete ale aceleiași monede: ase aplică în momente diferite și se consolidează reciproc. Regulile orientate spre siguranță urmăresc, în primul rând, reducerea riscurilor și prevenirea daunelor, dar aceste riscuri nu vor fi niciodată eliminate în întregime. Sunt necesare reglementări privind răspunderea pentru a ne asigura că, în cazul în care un risc se concretizează într-un prejudiciu, despăgubirea este efectivă și concretă. În timp ce Legea AI urmărește prevenirea daunelor, Directiva stabilește o plasă de siguranță pentru acordarea de despăgubiri efective în cazul prejudiciilor.
Mă numesc Emanuel V. Drăgan și sunt licențiat în Drept la UMFST ”George Emil Palade” din Târgu Mureș. Am absolvit un master profesional în Instituții judiciare și profesii liberale și, în prezent, sunt avocat colaborator la Dobre, Damian & Asociații – SCA în cadrul Baroului Mureș. În timpul liber, scriu articole juridice, tutorialeși despre alte situații interesante din viața de zi cu zi. Mă găsești și pe Linkedin sau mă poți contacta aici.
Oferim consultanță juridică online în limba română și în limba engleză
