Prin Hotărârea CJUE pronunțată în data de 24.07.2023 în cauza C-107/23 PPU, printre altele, Curtea a analizat principiul supremației dreptului uniunii Europene și a hotărât că acest principiu “trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări sau unei practici naționale potrivit căreia instanțele naționale de drept comun ale unui stat membru sunt ținute de deciziile curții constituționale, precum și de cele ale instanței supreme ale acestui stat membru și nu pot, din acest motiv și cu riscul angajării răspunderii disciplinare a judecătorilor în cauză, să lase neaplicată din oficiu jurisprudența rezultată din deciziile menționate, chiar dacă ele consideră, în lumina unei hotărâri a Curții, că această jurisprudență este contrară unor dispoziții ale dreptului Uniunii care au efect direct.”.
Cu alte cuvinte, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a hotărât, printr-o decizie obligatorie pentru România, faptul că judecătorul național poate să nu respecte o decizie a Curții Constituționale (obligatorie potrivit art. 147 alin. (4) din Constituția României), fără ca acesta să suporte vreo consecință de natură disciplinară, dacă judecătorul consideră că o decizie a CCR este contrară dreptului Uniunii Europene.
Aceeași rațiune urmează să se aplice și cu privire la hotărârile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție care, peste noapte, au devenit neobligatorii pentru judecătorii naționali, dacă aceștia consideră că sunt contrare dreptului Uniunii Europene.
Principiile pe care a fost construită Decizia CJUE din 24.07.2023 sunt evident străine de principiile pe care este construit dreptul românesc, dar nu înseamnă că cele dintâi ar fi greșite, inechitabile sau imorale.
Chiar dacă rigiditatea sistemului de drept românesc post-decembrist a fost în primul rând un mijloc de control împotriva abuzurilor care au avut loc în justiția de tristă amintire a secolului trecut, nu se poate susține că actualul sistem nu a greșit niciodată și că a împărțit întotdeauna dreptatea socială, după cum îi este menirea.
Dreptatea nu poate fi întotdeauna împărțită prin aplicarea unei norme rigide (constatare care nu necesită argumentare), iar consecința este că nu toți vor primi ceea ce li se cuvine (potrivit principiului de drept roman: a trăi în mod onest, a nu vătăma pe nimeni și a da fiecăruia ceea ce i se cuvine.).
Diametral opus, sistemul de drept common law nu împărtășește limitările sistemului în care chiar și picătura streșinii este reglementată legal, astfel că recunoaște posibilitatea judecătorului, în calitate de împărțitor de dreptate (nu doar ca unul care aplică litera legii), să trateze fiecare situație în mod dinamic, în spirit, și nu doar în literă (cu lepădarea șabloanelor de respingere, admitere în parte sau admitere) și să dea sens situațiilor supuse judecății, în sens moral, echitabil, și nu doar legal (ca spălarea de mâini a lui Pilat din Pont care a fost mulțumit că s-a aplicat legea și s-a respectat procedura, dar nu a fost interesat dacă rezultatul a fost moral sau nu), fără să mai conteze soluția sau dacă s-a împărțit cu adevărat dreptatea.
Vom fi păziți de arbitrar? Probabil că nu, dar nici această considerare nu este atributul exclusiv al judecătorului. Ea trebuie să fie ancorată puternic în normele de drept european, căci acestea vor prevala față de Deciziile CCR și ICCJ, și nu părerile judecătorului național.
Suntem pregătiți pentru un sistem de justiție flexibil care să dea fiecăruia ce i se cuvine, interpretând și dând sens normele juridice, aplicând principiile din common law? Sunt magistrații suficient de maturi să considere când, cât și cum pot să aplice sau să ignore deciziile CCR și ICCJ, fiind ancorați în normele și gândirea de drept european? Sunt întrebări la care judecătorii trebuie să se gândească serios, mai ales că acum nu mai există riscul să fie urmăriți disciplinar în cazul în care consideră că Deciziile CCR și ICCJ stau în calea îndeplinirii unui act de justiție echitabil, moral și cuvenit, baza pe principiile dreptului european.
Mă numesc Emanuel V. Drăgan și sunt licențiat în Drept la UMFST ”George Emil Palade” din Târgu Mureș. Am absolvit un master profesional în Instituții judiciare și profesii liberale și, în prezent, sunt avocat colaborator una dintre cele mai de prestigiu Societăți Civile Profesionale de Avocați – Dobre, Damian & Asociații, în cadrul Baroului Mureș. În timpul liber, scriu articole juridice, tutoriale și despre alte situații interesante din viața de zi cu zi. Mă găsești și pe Linkedin sau mă poți contacta aici.